Căutare

doinaflorescu

Etichetă

vitamina A

Fenicul – proprietăţi nutritive, beneficii şi cum să-l găteşti

Avantajul feniculului este faptul că poate creşte în aproape toate zonele şi poate fi consumat în întregime: bulbul, tulpina, frunzele şi seminţele fiind toate comestibile.

Feniculul face parte din familia plantelor perene şi este o plantă ce are un miros dulce, originară din Europa de Sud, din zona Mediteranei. Deşi acesta s-a răspândit în toată lumea, folosirea feniculului predomină în bucătăria grecească şi în cea italiană.

Avantajul acestuia este faptul că poate creşte în aproape toate zonele şi poate fi consumat în întregime: bulbul, tulpina, frunzele şi seminţele fiind toate comestibile.

Feniculul este folosit pentru diverse probleme digestive, inclusiv arsuri la stomac, gaze intestinale, balonare, pierderea poftei de mâncare şi colici la sugari, dar şi pentru beneficii în cazul unor infecţii ale tractului respirator superior, precum tuse sau bronşită.

Beneficiile nutritive ale feniculului

Un bulb crud de fenicul conţine doar 73 de calorii, 2,9 grame de proteine, 17 grame de carbohidraţi, 7 grame de fibre alimentare (28% din necesarul zilnic) şi furnizează 27% din necesarul zilnic de potasiu, 5% din sodiu, 6% vitamina A, 11% calciu, 46% vitamina C, 9% fier, 5% vitamina B-6 şi 10% din necesarul zilnic de magneziu.

În plus, acesta mai conţine fosfor, zinc, cupru, mangan, seleniu, niacina, acid pantotenic, acid folic, colina, beta-caroten, luteina si zeaxantina (viziune), vitamina E şi vitamina K şi este o sursă naturală de estrogen.

Ce beneficii potenţiale pentru sănătate are consumul de fenicul

Pentru sănătatea inimii
Fibrele prezente în fenicul, împreună cu potasiul, vitamina C şi vitamina B6 contribuie la menţinerea unei inimi sănătoase.

Vitamina B6 şi acidul folic previn acumularea homocisteinei, un aminoacid ce este asociat cu infarcturile miocardice şi cu atacurile cerebrale, care odată prezentă în corp poate conduce la probleme cardiace şi la deteriorarea vaselor de sânge.

Fenicul conţine cantităţi semnificative de fibre, care ajută la scăderea cantităţii totale de colesterol din sânge, scăzând astfel riscul bolilor de inima.

Într-un studiu publicat în Jurnalul American de Nutriţie Clinică, cei care au consumat 4069 mg de potasiu pe zi au avut un risc de 49% mai mic de deces de boli cardiace ischemice, comparativ cu cei care au consumat mai puţin potasiu (aproximativ 1.000 mg pe zi).

Tensiunea arterială
Datorită efectului vasodilatator al potasiului şi datorită prezenţei calciului şi magneziului, tensiunea arterială poate scădea în mod natural prin consumul acestei legume.

Reducerea colicilor în cazul sugarilor alăptaţi la sân
Cercetările au arătat că administrarea uleiului din seminţe de fenicul poate duce la reducerea colicilor sugarilor cu vârsta între 2 şi 12 săptămâni, iar oferind un ceai pe bază de fenicul, museţel, verbinţă, lemn dulce şi roiniţă poate reduce severitatea colicilor la sugari.

Sănătatea oaselor
Componentele feniculului ce contribuie la construirea şi menţinerea unei structuri osoase sănătoase şi puternice sunt fierul, fosforul, calciul, magneziul, zincul, manganul şi vitamina K.

Protecţie împotriva cancerului

Consumul de fibre din fructe şi legume, precum feniculul, este asociat cu un risc redus de cancer colorectal.
Celulele sunt mai bine apărate de radicalii liberi prin intermediul antioxidanţilor precum vitamina C, vitamina A şi beta carotenul.

Seleniul este un mineral care nu este prezent în cele mai multe fructe şi legume, dar poate fi găsit în fenicul. Acest element are un rol important în asigurarea funcţionării corecte a enzimelor hepatice. În plus, seleniu previne inflamaţia şi scade rata dezvoltării tumorilor.

Fenicul conţine, de asemenea, acid folic, care joacă un rol în sinteza şi repararea ADN-ului, prevenind astfel formarea celulelor canceroase datorită mutaţiilor în AND.

Controlul greutăţii
Fibrele dietetice cresc senzaţia de saţietate şi reduc apetitul, ceea ce duce la un aport mai scăzut de calorii. În acelaşi timp ajută la prevenirea constipaţiei şi la buna funcţionare a tractului digestiv.

Frumuseţea pielii
Feniculul este o sursă excelentă de vitamina C, iar aceasta prin efectul de antioxidant ajută în prevenirea daunele cauzate de soare şi poluare. Vitamina C influenţează capacitatea colagenului de a netezi ridurile şi de a îmbunătăţi textura pielii în general.

Continuă lectura „Fenicul – proprietăţi nutritive, beneficii şi cum să-l găteşti”

Mamaliga, aliat de nadejde in sprijinul sanatatii noastre

Potrivit cercetătorilor endocrinologi,  consumarea unei porţii de mămăligă în fiecare zi scade cu 60% riscul de boli psihice cauzate de tulburări tiroidiene.  Mai mult, mămăliga echilibrează glicemia, scade nivelul colesterolului, reduce riscul de ateroscleroză şi creşte chiar şi fertilitatea la   femei..
 Un studiu antropologic purtat în regiunea Rucăr-Bran, unde mămăliga este aproape nelipsită de pe masa românilor, arată că 9% dintre femeile de peste 65 de ani din această zonă au demonstrat la teste o activitate ovariană foarte intensă, manifestată inclusiv prin prelungirea vieţii sexuale după această vârstă.  Deşi multă lume crede că mămăliga îngraşă, lucrurile stau cu totul altfel în realitate: mămăliga moale are de patru ori mai puţine calorii decât pâinea, iar mămăliga vârtoasă, de două ori mai puţin. Mămăliga sprijină secreţia şi eliminarea bilei, având totodată şi acţiune antiinflamatoare asupra colecistului, acţionând chiar ca un remediu în dischinezia biliară, în dispepsie şi în colecistită.  Porumbul este bogat în acizi grași nesaturați (85 — 90%), conține multe hidrocarburi, amidon, albumine, foarte multe vitamine din grupa B, vitamina E, vitamina K, fier, fosfor, magneziu, zinc, potasiu și fibre. Chiar dacă prin fierbere își pierde din substanțele nutritive, peste 60% dintre acestea se păstrează.
  Are proprietăți astringente, diuretice, antiinflamatoare, tonice, fiind utilizat în primul rând ca aliment (cereală) și apoi ca plantă medicinală. El a fost îndelung utilizat în bucătăria tradițională românească prin făina de mălai gătită.
  Are efect împotriva stresului fiind bogat în vitaminele din grupa B, mai ales în vitamina B1, care are acționează asupra funcționării sistemului nervos, a mușchilor, a inimii și asupra producției de globule roșii.  Prin conținutul de vitamina E, ne protejează împotriva artritei, scade nivelul colesterolului reducând astfel riscul de ateroscleroză și, implicit, de infarct. Ajută și la procesul de reînnoire al celulelor. Mai mult, porumbul fiert conține și potasiu, necesar pentru buna funcționare a mușchilor și a inimii.
  Gastrita hiperacidă și ulcerul sunt ameliorate de consumul de mămăligă caldă în loc de pâine, mălaiul având, pe lângă efectul de reducere a acidității, și o acțiune ușor calmantă, sedativă.
 Carbohidrații cuprinși în porumb dau energie și nu permit depunerea grăsimii. Un consum moderat poate duce chiar la scăderea în greutate pentru că anumite molecule din compoziția porumbului grăbesc degradarea grăsimilor.
totodată, vitamina A, conținută în porumb, este un antioxidant natural foarte important pentru sănătatea ta și funcționarea corectă a organismului, pentru un metabolismrapid, care te ajută să slăbești ușor.
 Datorită bogăției în fibre, porumbul reglează tranzitul intestinal..
 Este și un bun diuretic și, consumat în mod regulat, poate preveni retenția de apă în organism. Pentru detoxifiere este indicată și mătasea de porumb, consumată sub formă de ceai.
  Specialiștii germani în biologie celulară vegetală de la Universitatea din Köln au descoperit recent prezența în boabele de porumb a unor substanțe derivate ale acizilor arahidic și palmitic, extrem de importante pentru sănătatea organismului.
  Substanțele cu pricina sunt, din punct de vedere chimic, acizi grași, ceto-acizi, rezultați din oxidarea acidului palmitic și arahidic.
  Consumul de mămăligă reglează concentrația de glucoză în sânge, fiind de folos diabeticilor.
 Mămăliga este adjuvant în detoxifierea organismului și curățirea intestinelor. Efectul detoxifiant al substanțelor din porumb ușurează efortul ficatului de neutralizare a substanțelor toxice, reducând considerabil riscul la insuficiențe și ciroze hepatice..
  Porumbul nu conține gluten, deci poate fi consumat și de cei cu intoleranță sau boală celiacă și înlocuiește cu succes orezul, grâul și alte cereale cu gluten. Ajută în prevenirea cancerului la plămâni datorită conținutului mare de beta-cryptoxanthin.
  Protejează vederea, datorită zeaxantinei pe care o conține.
  Ajută la menținerea capacităților cognitive și încetinește procesul de îmbătrânire a creierului cu până la 10%, datorită conținutului mare de tiamine. Ajută la întărirea sistemului imunitar și la prevenirea cancerului de colon.
 Influențează în bine starea de spirit. Vindecă răceala prin conținutul de vitamina A. Femeile gravide își pot asigura doza necesară de acid folic.
(articol primit)

Cătina: miraculosul ginseng românesc

Puţine plante din flora autohtonă, ba chiar mondială pot rivaliza cu cătina românească în privinţa calităţilor curative şi diverselor aplicaţii medicale. Cu fructele sale, ca nişte bobiţe aurii care se coc toamna, cătina ne oferă un nesperat ajutor tuturor, indiferent de vârstă sau afecţiuni. Vitaminizantă de excepţie, antioxidantă redutabilă şi neîntrecută stimulatoare a sistemului imunitar, cătina are încă multe valenţe necunoscute publicului larg.

Scurtă carte de vizită

Cunoscută în special sub denumirile populare de cătină albă, cătină ghimpoasă, cătină de râu, sau chiar dracilă din cauza spinilor ei redutabili, cătina are şi o denumire ştiinţifică pe măsura calităţilor sale. Genul Hippophae, cum l-au numit botaniştii, derivă din termenii greceşti de hippos-cal şi phao-eu omor. Denumirea se referă la utilizarea fructelor de cătină în antichitate pentru eliminarea viermilor intestinali la cai. Alţi faimoşi autori antici precum Dioscorid şi Theophrast recomandau hrănirea cailor de curse cu cătină pentru sporirea masei musculare şi a luciului părului. Din punct de vedere taxonomic, cătina face parte din ordinul Rosales, familia Eleagnaceae, specia Hippophae rhamnoides. Se prezintă ca un arbust tufos, extrem de rezistent în egală măsură la ger şi la secetă. Iubeşte lumina directă a soarelui, şi nu creşte în zone semiumbroase sau acoperite. Atinge în medie înălţimea de 1,5 – 4 metri, dar în condiţii optime de mediu poate atinge şi 8 metri. Când clima zonei geografice unde creşte este totuşi prea aspră, cătina se adaptează la acest factor extern devenind un arbust târâtor.

Înfloreşte în lunile martie-aprilie, depinde de temperatură. Fructifică anual, însă abundent doar după vârsta de 4-5 ani, şi atunci o dată la doi ani. Planta creşte în flora spontană a Eurasiei, cu optimul de adaptare ecologică şi centrul distribuţiei în Asia Centrală, unde se întâlneşte mai ales în zonele montane. Dacă în Asia ocupă un areal imens, partea din Europa unde este răspândită contă într-o prelungire minusculă. La noi în ţară este răspândită îndeosebi în regiunea deluroasă a Munteniei şi Moldovei, fiind mai rară în stepele litorale ale Mării Negre. Cea mai largă răspândire a cătinei a fost observată în zona bazinului râului Buzău, unde creşte din abundenţă atât de-a lungul albiilor râurilor şi izvoarelor, cât şi pe versanţii care urcă la mari înălţimi.

Este o plantă căreia-i priesc terenurile sălbatice, cu vegetatie diversă şi însorite. Conform cercetărilor efectuate de specialişti de prestigiu precum Ing. Ştefan Manea, prof. univ. dr. chim. Ion Brad, dr. Luminiţa Brad şi Ing. Florica Radu, cătina care creşte în ţara noastră are un conţinut chimic de excepţie, poate cel mai bogat din întreaga lume. Planta a fost studiată şi ameliorată în Staţiunea Horticolă „Mărăcineni”, unde s-au obţinut varietăţi cu ţepi reduşi. Trebuie menţionat că nicăieri în lume nici varietatea naturală, nici soiurile ameliorate nu au conţin atât de multe principii active, vitamine, minerale, microelemente, flavonoizi şi aminoacizi la nivelul cătinei care creşte în România, mai ales în zona subcarpatică. Cătina prin istorie Primele popoare care au descoperit valenţele terapeutice ale cătinei au fost tracii, hinduşii, grecii, chinezii, mongolii, celţii şi slavii. Prima documentare scrisă apare în secolul VII după Hristos în tratatul clasic de medicină tibetană „Rgyud Bzi” care recomanda în mod explicit consumul de fructe de cătină pentru şerpaşi sau cei care călătoreau la mari înălţimi. Cele patru cărţi fundamentale ale medicinei chinezeşti tradiţionale apărute în decursul dinastiei Tang (907 după Hristos) recomandau tratamentul cu cătină pentru tratamentul bolilor de piele şi afecţiunilor tubului digestiv. În Rusia, unde creşte pe suprafeţe foarte mari, cătina a fost numită „Ananas Siberian” datorită sucului plăcut şi proprietăţilor revigorante, foarte apreciate în condiţiile climei aspre de acolo. Virtuţile plantei nu au scăpat neobservate şi în perioada modernă, când au fost pentru început utilizate experimental în alimentaţia cosmonauţilor sovietici, deoarece pe lângă celelalte calităţi ale cătinei, oamenii de ştiinţă din Moscova au descoperit că aceasta protejează organismul uman de radiaţiile cosmice. Potenţialul cătinei a determinat introducerea ei ca plantă de cultură în S.U.A., Canada, Germania, Rusia, China şi Ucraina. Există la nivel mondial numeroase institute de cercetare care studiază şi în prezent tainele acestui adevărat miracol al Naturii. Cu toate că se foloseşte din cele mai vechi timpuri, cătina este prelucrată industrial doar în decursul ultimelor decenii, iar în ultimii ani a devenit speranţă pentru suferinzii multor afecţiuni grave. În România, de peste 30 ani se fac cercetări sistematice asupra cătinei de către Institutul de Cercetare Chimico-Farmaceutic şi Institutul de Cercetări Alimentare. Cercetările urmăresc valorificare componentelor chimic din plantă. Produsul cel mai valoros este aşa numitul ulei de cătină.

Ce conţine?

Pentru biologie şi medicină, cătina românească prezintă încă un mister ale cărui taine binefăcătoare aşteaptă să fie descoperite în totalitate, în ciuda deceniilor de cercetări minuţioase. Până în prezent cercetările au confirmat faptul că fructele de cătină constituie cea mai bogată sursă naturală de vitamina A, vitamina E, carotenoizi şi flavonoizi. Conţine şi cantităţi mari de vitamina C, vitaminele B1, B2, K, F şi P, alături de microelemente, acizi graşi esenţiali şi fitostenoli. În urma analizelor de laborator a reieşit că fructul cătinei conţine substanţă uscată în proporţie de doar 10-20%, restul compoziţiei constând în zaharuri, acizi organici, pectine, flavonoide, celuloză, proteine, ulei, betacaroten, fosfor, calciu, magneziu, potasiu, sodiu, fier, tot complexul vitaminelor B. Celebrul şi căutatul ulei de cătină conţine la rândul său, în proporţie de circa 80-90% acizi graşi esenţiali, licopen, tocoferoli şi fitosteroli. Seminţele de cătină sunt bogate în acizi graşi nesaturaţi, iar frunzele şi scoarţa arbustului conţin tocoferol şi sitosterol. Cum ne ajută cătina ? Frunzele, scoarţa, seminţele, dar mai ales fructele de cătină au rezultate extraordinare atât în scop medical, cât şi alimentar. Efectele secundare negative sunt de-a dreptul neînsemnate. Foarte apreciat este uleiul de cătină, fiind utilizat cu un succes deosebit chiar şi în cazuri grave de arsuri termice şi chimice, sau afecţiuni ale pielii determinate de expunerea la iradieri.

Merită amintit un caz relatat de ing. Ştefan Manea, referitor la un accident de muncă grav petrecut în anul 1985 la Combinatul Chimic Giurgiu. Accidentul respectiv s-a soldat cu şase victime, cu arsuri de gradele 3 şi 4 pe suprafeţe de peste 50% din piele. Trei dintre bolnavi au fost diagnosticaţi fără şanse de supravieţuire şi au rămas internaţi la Sitalul Judeţean Giurgiu în aşteptarea fatidicului deznodământ. Ing. Ştefan Manea apelează urgent la profesorul universitar Ioan Brad, unul dintre cei mai mari experţi în cătină la nivel mondial. Acesta este adus de urgenţă cu elicopterul de la Facultatea de Medicină din Târgu Mureş, unde pe atunci era profesor. Ioan Brad a venit cu ulei de cătină cu care le-a uns şi pansat rănile celor trei muribunzi. Rezultatul a fost de-a dreptul miraculos. Cei trei ingineri nu au intrat în blocaj renal în faza următoare, iar arsurile s-au vindecat. Cei trei au scăpat de la moarte şi trăiesc sănătoşi şi în prezent.Uleiul de cătină este folosit şi în tratamentul ulcerului gastric şi duodenal, diareei, urticariei şi stărilor alergice, maladiilor neuroendocrine, reumatismului, afecţiunilor circulatorii şi hepatice, alcoolismului, anemiei, asteniei şi chiar stresului. Utilizările cătinei în geriatrie au dat rezultate spectaculoase, iar cercetările recente o recomandă şi în oncologie. Cercetări efectuate în Marea Britanie au descoperit capacitatea cătinei de a inhiba dezvoltarea unor tumori. De asemenea, este eficientă şi în tratarea hipertensiunii arteriale, afecţiunilor coronariene, oftalmologice şi gingivale. Este un redutabil antidepresiv, antiacneic, contra keratozei, leucoplaziei, antimutagen, antioxidant în mastite, rinite, fotofobii, boli cronice pulmonare. Este folosită cu succes şi în tratamentul psoriazisului, în prevenirea cancerului şi ca imunostimulator, prevenirea adenoamelor, tratamentul cancerului mamar, antibacteriană, inhibitoare a poftei de mâncare în cazurile de obezitate., reglatoare a lipoproteineinemiei, tratamentul leucemiilor şi limfoamelor, afecţiuni osteoarticulare, O.R.L., inflamaţii digestive, constipaţie, afecţiuni ale aparatului urinar şi al celui genital, afecţiuni hematologice, afecţiuni virale, afecţiuni ale sistemului nervos şi psihice. În plus, în cătina albă se găsesc o seamă de substanţe cu efect hormonal prin ele însăşi, sau substanţe care reprezintă precursori ai anumitor hormoni. În uleiul de cătină este probabilă existenţa prostaglandinelor (acestea sunt considerate hormoni celulari, respectiv modulatori ai activităţii hormonale care stimulează musculatura netedă), dar mai precis se găsesc acizi graşi nesaturaţi cu două sau trei duble legături care sunt precursorii siguri ai prostaglandinelor. O altă susbstanţă cu efect hormonal cre se găseşte în cantităţi mari în cătină este serotonina. Ea are ca precursor triptofanul – aminoacid esenţial care se găseşte în cantităţi mari îndeosebi în fructele uscate şi pulverizate de cătină.

Cu aceste calităţi şi proprietăţi extraordinare, dintre care multe aşteaptă să fie descoperite de lumea ştiinţifică, cătina care creşte în România se remarcă încă o dată ca una dintre cele mai valoroase plante cu uz medicinal şi alimentar din întreaga lume.

Bibliografie:
Cătina şi uleiul de cătină – Ing. Ştefan Manea
Cătina albă-O farmacie într-o plantă – Prof. univ. dr. chim. Ion Brad, Dr. Luminiţa Brad, Ing. Florica Radu

(primit)

10 beneficii ale spanacului pe care trebuie sa le cunoasteti

Spanacul  (Spinacia oleracea) este o planta erbacee legumicola, originara din Persia si adusa in Europa cam prin secolul al XII-lea.

Continuă lectura „10 beneficii ale spanacului pe care trebuie sa le cunoasteti”

Remedii la indemana pentru intinerirea pielii dumneavoastra

Din pacate, foarte devreme, dupa varsta de 25 de ani, elastina si colagenul, doua proteine indispensabile pentru asigurarea fermitatii pielii, isi modica structura, iar pielea nu le mai produce in cantitati suficiente. Procesul de imbatranire face ca muschii fetei sa slabeasca, fapt care contribuie si el la aspectul neplacut al pielii flacide.

Continuă lectura „Remedii la indemana pentru intinerirea pielii dumneavoastra”

Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑