1 Mai 2023 – Ziua Internațională a Muncii

În anul 1889, Congresul Internaționalei Socialiste a decretat ziua de 1 mai ca Ziua Internațională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestații muncitorești. Cu timpul, 1 mai a devenit sărbătoarea mișcărilor muncitorești în majoritatea țărilor lumii, diversele manifestări căpătând amploare pe măsură ce autoritățile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă.

Reducerea normei orare zilnice de lucru stă la originea semnificației zilei de 1 mai, de sărbătoare internațională a lucrătorilor. În anul 1872, circa 100 de mii de lucrători din New York, majoritatea din industria construcțiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore.

Data de 1 mai apare pentru prima dată în legătură cu întrunirea din anul 1886 a Federației Sindicatelor din Statele Unite și Canadei (precursoarea Federației Americane a Muncii). George Edmonston, fondatorul Uniunii Dulgherilor și Tâmplarilor, a inițiat introducerea unei rezoluții care stipula ca: „8 ore să constituie ziua legală de muncă de la, și după 1 mai 1886”, sugerându-se organizațiilor muncitorești respectarea acesteia.

La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanți au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite, însă cea mai mare demonstrație a avut loc la Chicago, unde au mers 90 de mii de demonstranți, din care aproximativ 40 de mii se aflau în grevă. Rezultatul: circa 35 de mii de muncitori au câștigat dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului.

Dar ziua de 1 mai a devenit cunoscută pe întreg mapamondul în urma unor incidente violente care au avut loc trei zile mai târziu, în Piața Haymarket din Chicago. Numărul greviștilor se ridicase la peste 65.000. În timpul unei demonstrații, o coloană de muncitori a plecat să se alăture unui protest al angajaților de la întreprinderea de prelucrare a lemnului „McCormick”. Poliția a intervenit, 4 protestatari au fost împușcați și mulți alții au fost răniți.

În seara aceleiași zile a fost organizată o nouă demonstrație în Piața Haymarket. Din mulțime, o bombă a fost aruncată spre coloana de polițiști. Au fost răniți 66 de polițiști, dintre care 7 au decedat ulterior. Poliția a ripostat cu focuri de armă, rănind două sute de oameni, dintre care pe câțiva mortal. În urma acestor evenimente, 8 lideri anarhiști, care aparțineau unei mișcări muncitorești promotoare a tacticilor militante violente, au fost judecați. Muncitorii din Anglia, Olanda, Rusia, Italia, Franța și Spania au adunat fonduri pentru plata apărării. În urma procesului, 7 dintre acuzați au fost condamnați la moarte (doi având ulterior pedeapsa comutată la închisoare pe viață) și unul la 15 ani de închisoare. Șapte ani mai târziu, o nouă investigație i-a găsit nevinovați pe cei 8.

1 mai a devenit, în aproape toată lumea, Ziua Internațională a Muncii. Există și excepții, de exemplu Australia, Elveția și Statele Unite, unde 1 mai nu este o sărbătoare oficială. În majoritatea țărilor vest europene, ziua de 1 mai este zi liberă.

În țările comuniste, ziua de 1 mai a fost transformată într-o sărbătoare de stat însoțită de defilări propagandistice. Regimurile comuniste încercau să ducă tradiția unei mișcării muncitorești internaționale, apărută sub egida celei de-a doua Internaționale. De asemenea, și naziștii au avut tentative de uzurpare a acestor tradiții. Ziua de 1 mai, fusese transformată într-o sărbătoare a comunității naționale germane, promițându-se construirea unui socialism național, în centrul căruia nu se mai aflau muncitorii, ci arianul considerat un prototip al celor ce muncesc. Un discurs rostit de Hitler la 1 mai 1933 este edificator în acest sens: Certurile și neînțelegerile simbolizate de lupta de clasă se transformă acum într-un simbol al unității și înălțării națiunii. Ziua de 1 mai a fost transformată de către naziști într-o sărbătoare propagandistică. Se susținea că ziua de 1 mai trebuie să devină o sărbătoare a întregii națiuni și nu poate fi transformată într-un simbol al luptei proletare și a decadenței. Serbările câmpenești, chioșcurile cu bere și spectacolele nu lipseau, dar sindicatele fuseseră interzise. Organizațiile muncitorești au fost înlocuite cu directive de la partidul unic. Peste timp, grupări radicale folosesc retorica nazistă, participând la proteste violente având ca pretext ziua de 1 mai (de exemplu, în Germania).

În România, după evenimentele din decembrie 1989, timp de mai mulți ani, ziua de 1 mai nu a mai fost sărbătorită prin festivități decât la inițiativa unor reprezentanți ai unor partide precum PSM și PRM.

sursa:Wikipedia

1 Mai – Ziua Muncii

În anul 1889, Congresul Internaționalei Socialiste a decretat ziua de 1 mai ca Ziua Internațională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestații muncitorești. Cu timpul, 1 mai a devenit sărbătoarea mișcărilor muncitorești în majoritatea țărilor lumii, diversele manifestări căpătând amploare pe măsură ce autoritățile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă

Reducerea normei orare zilnice de lucru stă la originea semnificației zilei de 1 mai, de sărbătoare internațională a lucrătorilor. În anul 1872, circa 100 de mii de lucrători din New York, majoritatea din industria construcțiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore.

Data de 1 mai apare pentru prima dată în legătură cu întrunirea din anul 1886 a Federației Sindicatelor din Statele Unite și Canadei (precursoarea Federației Americane a Muncii). George Edmonston, fondatorul Uniunii Dulgherilor și Tâmplarilor, a inițiat introducerea unei rezoluții care stipula ca: „8 ore să constituie ziua legală de muncă de la, și după 1 mai 1886”, sugerându-se organizațiilor muncitorești respectarea acesteia.

La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanți au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite, însă cea mai mare demonstrație a avut loc la Chicago, unde au mers 90 de mii de demonstranți, din care aproximativ 40 de mii se aflau în grevă. Rezultatul: circa 35 de mii de muncitori au câștigat dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului.

Dar ziua de 1 mai a devenit cunoscută pe întreg mapamondul în urma unor incidente violente care au avut loc trei zile mai târziu, în Piața Haymarket din Chicago. Numărul greviștilor se ridicase la peste 65.000. În timpul unei demonstrații, o coloană de muncitori a plecat să se alăture unui protest al angajaților de la întreprinderea de prelucrare a lemnului „McCormick”. Poliția a intervenit, 4 protestatari au fost împușcați și mulți alții au fost răniți.

În seara aceleiași zile a fost organizată o nouă demonstrație în Piața Haymarket. Din mulțime, o bombă a fost aruncată spre coloana de polițiști. Au fost răniți 66 de polițiști, dintre care 7 au decedat ulterior. Poliția a ripostat cu focuri de armă, rănind două sute de oameni, dintre care pe câțiva mortal. În urma acestor evenimente, 8 lideri anarhiști, care aparțineau unei mișcări muncitorești promotoare a tacticilor militante violente, au fost judecați. Muncitorii din Anglia, Olanda, Rusia, Italia, Franța și Spania au adunat fonduri pentru plata apărării. În urma procesului, 7 dintre acuzați au fost condamnați la moarte (doi având ulterior pedeapsa comutată la închisoare pe viață) și unul la 15 ani de închisoare. Șapte ani mai târziu, o nouă investigație i-a găsit nevinovați pe cei 8.

În anul 1888, la întrunirea Federației Americane a Muncii s-a stabilit ca ziua de 1 mai 1890 să fie data pentru susținerea, prin manifestații și greve, a zilei de muncă de 8 ore. Dar, în anul 1889, social–democrații afiliați la așa–numita Internațională a ll–a au stabilit, la Paris, ca ziua de 1 mai să fie o zi internațională a muncitorilor. La 1 mai 1890 au avut loc demonstrații în SUA, în majoritatea țărilor europene, în Chile, Peru și Cuba. După aceasta, 1 mai a devenit un eveniment anual. Până în 1904, Internaționala a ll-a a chemat toți sindicaliștii și socialiștii să demonstreze energic pentru „stabilirea prin lege a zilei de muncă de 8 ore, cererile de clasă ale proletariatului și pace universală”.

La scurt timp, Federația Americană a Muncii s-a dezis cu totul de 1 mai, celebrând în schimb Labor Day („Ziua Muncii”) anual, în prima zi de luni a lui septembrie. Pe 28 iunie 1894, Congresul SUA a adoptat un act confirmând această dată ca sărbătoare legală. Această decizie a fost luată pentru a repara ofensa adusă greviștilor de la Sindicatul American al Căilor Ferate și al căror protest fusese înăbușit prin trimiterea de trupe. Ziua Muncii în SUA este asimilată grătarelor, autostrăzilor aglomerate și ca ultimul week-end lung al verii.

1 mai a devenit, în aproape toată lumea, Ziua Internațională a Muncii. Există și excepții, de exemplu Australia, Elveția și Statele Unite, unde 1 mai nu este o sărbătoare oficială. În majoritatea țărilor vest europene, ziua de 1 mai este zi liberă.

În țările comuniste, ziua de 1 mai a fost transformată într-o sărbătoare de stat însoțită de defilări propagandistice. Regimurile comuniste încercau să ducă tradiția unei mișcării muncitorești internaționale, apărută sub egida celei de-a doua Internaționale. De asemenea, și naziștii au avut tentative de uzurpare a acestor tradiții. Ziua de 1 mai, fusese transformată într-o sărbătoare a comunității naționale germane, promițându-se construirea unui socialism național, în centrul căruia nu se mai aflau muncitorii, ci arianul considerat un prototip al celor ce muncesc. Un discurs rostit de Hitler la 1 mai 1933 este edificator în acest sens: Certurile și neînțelegerile simbolizate de lupta de clasă se transformă acum într-un simbol al unității și înălțării națiunii. Ziua de 1 mai a fost transformată de către naziști într-o sărbătoare propagandistică. Se susținea că ziua de 1 mai trebuie să devină o sărbătoare a întregii națiuni și nu poate fi transformată într-un simbol al luptei proletare și a decadenței. Serbările câmpenești, chioșcurile cu bere și spectacolele nu lipseau, dar sindicatele fuseseră interzise. Organizațiile muncitorești au fost înlocuite cu directive de la partidul unic. Peste timp, grupări radicale folosesc retorica nazistă, participând la proteste violente având ca pretext ziua de 1 mai (de exemplu, în Germania).

În România, după evenimentele din decembrie 1989, timp de mai mulți ani, ziua de 1 mai nu a mai fost sărbătorită prin festivități decât la inițiativa unor reprezentanți ai unor partide precum PSM și PRM.

În Germania, 1 mai este zi liberă. Se poartă la butonieră o panglică roșie, în amintirea lui 1 mai 1890, când, în pofida interdicției manifestațiilor de către Sozialistengesetz, militanții Internaționalei au convenit să se întâlnească în parcuri purtând o astfel de panglică. Intrată în uitare în Germania de Vest, ea a fost mare sărbătoare în Republica Democrată Germană.

În România această zi a fost sărbătorită pentru prima dată de către mișcarea socialistă în 1890. În perioada regimului comunist, de 1 mai autoritățile organizau manifestații uriașe pe marile bulevarde. Coloane de oameni, în ținute festive, scandau lozinci și purtau pancarte uriașe. După 1990, importanța propagandistică a zilei a fost minimalizată, dar oamenii se bucură de acest eveniment, sărbătorindu-l în aer liber, la iarbă verde, la mare ori la munte. În 2003, pentru prima oară în istoria postdecembristă, o confederație sindicală (Blocul Național Sindical) a încercat organizarea unei adunări populare, cu mici, bere și muzică, pentru a serba acestă zi. Criticile nu au lipsit, la fel nici acuzațiile de simpatie pro-comunistă, amintirea propagandei PCR fiind încă vie în conștiința populației.

sursă:Wikipedia

Afacerea Stericycle: tunul american îngropat sub tonele de deșeuri a căror ardere ucide Bucureștiul!

Crimele impotriva umanitatii cuprind si asasinatul real cu compusi toxici proveniti din asa zisa exploatare prin ecologizare a deseurilor organice, sanitare sau industriale pe calea incinerarii. Coniventa infractionala a politicului si implicit a administratiei publice nu a fost si nu este gratuita. Exista un tabel al vanzarii, considerat tabu, peste care niciun minister sau primarie nu trece. Acesta cuprinde sursele de intretinere financiara pentru establishmentul Romaniei, indiferent ca se afla in pozitie sau opozitie. Dar si aici clasa noastra politica dovedeste micimea si idiotenia in care se scalda. Sumele cu care sunt manjiti sunt resturi pe care corporatiile le arunca cu scarba unor impotenti intelectual. Este o aplicatie perfecta a Jocului Ultimatumului, unul dintre cele mai celebre experimente din economia capitalista. Acesta este un experiment pe doua persoane, una primind o suma de bani si permisiunea discretionara de transmite o parte unui partener. Acesta din urma fie accepta imparteala, fie nu, refuzul insemnand ca niciunul nu primeste nimic. Ofertele injuste sunt refuzate, de obicei, dar nu totdeauna. Sunt imbecili care prefera sa accepte un dolar dintr-o suta, doar pentru ca-l primeste pe gratis. Astia sunt vanzatorii nostri de tara!

Mugur Preda/Bucharest-Romania
__________________________________________________________________________________

Mihai Enciu și Eugen Cișmașui -ROMANIA LIBERA

După ce ne-am pierdut toate resursele naturale și toate companiile strategice iată că am ajuns să ne pierdem și gunoaiele. Dacă în politică încă mai găsim astfel de microelemente toxice, prin spitalele românești bate vântul. Domeniu extrem de profitabil și sigur, neutralizarea deșeurilor spitalicești a devenit monopol american sub ochii băieților de la Oficiul Concurenței pe care-i plătim să stea cu ochii pe piață și să sancționeze derapajele. Nu se întâmplă nici în acest caz ca arbitrul pieței să fluiere și să oprească jocul care a avut ca rezultat instituirea unui monopol privat ce stoarce zeci de milioane de euro de la statul român.Una dintre sursele majore de poluare care afectează constant Capitala este groapa de gunoi de la Chiajna. Singura rațiune pentru care această bombă microbiană este ținută în viață este aceea că ea poate adăposti orice. Este suficientă o simplă operațiune de excavare pentru ca să descoperim tone de deșeuri infecțioase colectate de la spitalele din toată țara și îngropate la marginea Bucureștiului.
Groapa de gunoi de la Chiajna este locația în care funcționează două incineratoare de deșeuri. Unul conform, dotat cu filtre și autorizație, este decor de zi. Cel de-al doilea, neconform și fără filtre, este cel care arde noaptea, la adăpost de privirile indiscrete.
Ansamblul „tehnologic” deservește interesele unei companii americane care produce miliarde de dolari anual și care deține monopolul absolut pe piața tratării și eliminării deșeurilor medicale din România. Compania se cheamă Stericycle și în țărișoara noastră se ascunde sub mai multe nume de scenă. Mondeco, Ecomed, Cogen și altele sunt, de fapt, companii controlate de Stericycle care impun prețul și dictează regulile. Și o fac pentru că facilitatea tehnologică de la Chiajna, niciodată controlată așa cum ar trebui de Garda de Mediu, oferă americanilor o soluție ieftină dar toxică prin care sute de tone de deșeuri infecțioase sunt neutralizate direct în plămânii bucureștenilor.
Din 2015, DIICOT și Parchetul de pe lângă tribunalul Ilfov joacă ping-pong cu un dosar care vizează afacerile companiei Stericycle. Acest material este dedicat bravilor procurori răpuși de impotență în lupta cu invadatorul toxic american.

Stericyle și ”reglementarea” oportunităților de afaceri cu deșeuri medicale

„Stericycle România” a luat ființă la începutul anului 2013 prin fuziunea a 4 companii ce activează încă din anul 2005 în domeniul managementului deșeurilor periculoase în România. Facem parte din grupul Stericycle, companie americană considerata numărul 1 in lume in domeniul managementului deșeurilor medicale și dispunem de resurse și posibilități de a livra soluții integrate de management al deșeurilor”, sună sec auto-prezentarea firmei care a acaparat piața deșeurilor medicale din România.
Degajat, volubil, directorul de reglementare ale celor de la Stericycle, Cosmin Mănăilă, se etala documentat, în urmă, cu 6 ani, pe site-ul postamedicala.ro, gestionat de rețeaua de sănătate Medifarma, adică de acei băieți privați care saltă în slăvi sistemul de sănătate românesc pe seama căruia își fac profiturile.
Trei chestiuni rezultau atunci din cele spuse de ”șeful cu reglementarea” de la Stericycle. Prima era aceea că, în grija lui criminală față de om, statul a creat o piață pentru privați obligând spitalele să externalizeze serviciile de eliminare a deșeurilor medicale. A doua chestiune era aceea că piața românească de profil este ocupată și nu mai e loc de alte investiții, adică alte companii care să opereze în regim concurențial. Cel de-al treilea aspect, poate cel mai important, viza faptul că piața mioritică avea potențial de creștere  de până la 4,5 kg/ capita/an deșeuri medicale. Adică era loc de profit cât China!

Senatorul Mitt Romney este acuzat în 2012 că finanțează o firmă – Stericycle – ce a incinerat fetușii avortați în spitalele americane.

Un monopol cu ramificații politice

Ca să înțelegem cine e și cu ce se ocupă această prestigioasă companie mondială, lider pe piața eliminării deșeurilor medicale, trebuie să ne întoarce în  1999 când, fondul de investiții Bain Capital, fond controlat de Mitt Romney și care administra active de 64 de miliarde de dolari, a investit 75 de milioane de dolari în firma Stericycle. Cu ocazia candidaturii sale la președinția SUA, în 2012, Romney a fost puternic atacat de grupurile religioase care militează împotriva avortului. A fost acuzat că finanțează o firmă care incinerează fetușii avortați în spitalele americane. Romney a negat orice legătură cu Stericycle și a susținut că Bain Capital s-a retras din combinație în februarie 1999.  În perioada 2002-2006 Romney a fost guvernator republican al statului Massachusetts. În USA Stericycle Inc este o firmă cu sediul în Delaware ale cărei afaceri au explodat după infuzia de capital primită de la vehiculul financiar al lui Romney. În Europa compania se cheamă Stericycle Europe Sarl, o societate  cu răspundere limitata cu sediul în Luxemburg. Compania este recunoscută pentru politica agresivă prin care preia piețele pe care pătrunde. Atât de agresivă încât are comportamentul unui monopol toxic.

Combinațiile Stericycle au fost sancționate de justiția americană

10 motive temeinice pentru a le restrange copiilor noștri accesul la trehnologia digitala

Calculatoarele, tabletele și telefoanele mobile ne fac viața mai ușoară. Suntem mereu în contact cu cei dragi, putem trimite fotografii și impartasi emoții.

Câteva citate celebre de Albert Einstein

Alfred Einstein este unul dintre cei mai straluciti oameni de stiinta ai omenirii, laureat al Premiului Nobel pentru Fizica  in 1921, autorul teoriei relativitatii.

Vrei sa fii și tu carismatic?

V-ați gandit vreodată ca exista persoane care plac la toată lumea, fără sa facă niciun efort pentru asta, pe când altele care, oricat s-ar stradui, nu reușesc sa ajungă nici la inima nici în mintea interlocutorului?

10 lucruri pe care le-am învățat când n-am mai tipat la copiii mei

O mama din Statele Unite care are patru copii și-a propus sa nu mai tipe la ei.

Citate devenite celebre ale lui Margaret Thatcher

Margaret Thatcher a fost una dintre cele mai puternice femei din politica internationala. A fost cel mai cunoscut om politic din perioada sa, prin ceea ce a intreprins, dar si prin ceea ce a spus. Adorata si hulita in acelasi timp, “Doamna de Fier” cum a fost supranumita pentru politica sa dura si pentru personalitatea sa puternica, a fost prima femeie din Marea Britanie care a fost aleasa prim-ministru si lider al unui partid important si primul premier femeie din Europa. A reusit sa se mentina timp de 11 ani in aceasta functie, fiind aleasa de trei ori consecutiv, record egalat doar de Tony Blair.