O femeie şterge de praf o lampă şi din ea iese un duh fermecat.
– Eşti o femeie cumsecade, aşa că îţi voi îndeplini o dorinţă, îi spune duhul.
– Vezi pisoiul asta? E singurul meu tovarăş de viaţă. Aş preferă un bărbat puternic şi arătos în locul lui, zice ea.
Duhul fermecat îi îndeplineşte dorinţă şi motanul se transformă într-un bărbat splendid, un fel de Brad Pitt. Femeia îi sare în braţe şi îl acoperă de sărutări.
– Vrei să-mi spui ceva înainte să facem dragoste?, îl întreabă ea.
– Da, zice el. Pun pariu că îţi doreşti să nu mă fi castrat săptămâna trecută.
Departe sunt de tine…
Departe sunt de tine şi singur lângă foc,
Petrec în minte viaţa-mi lipsită de noroc.
Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit,
Că sunt bătrân ca iarna, că tu vei fi murit.
Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,
Redeşteptând în faţă-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i vântul loveşte în fereşti,
Se toarce-n gându-mi firul duioaselor poveşti,
Ş-atuncea dinainte-mi prin ceaţă parcă treci,
Cu ochii mari în lacrimi, cu mâni subţiri şi reci;
Cu braţele-amândouă de gâtul meu te-anini
Şi parc-ai vrea a-mi spune ceva… apoi suspini…
Eu strâng la piept averea-mi de-amor şi frumuseţi,
În sarutări unim noi sărmanele vieţi…
O! glasul amintirii rămâie pururi mut,
Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut,
Să uit cum dup-o clipă din braţele-mi te-ai smult…
Voi fi bătrân şi singur, vei fi murit de mult!
de Mihai Eminescu (1850-1889)