Aflate la îndemână, în grădină şi în pieţe, leuşteanul şi ţelina verde şi-au pierdut aura de plante medicinale, fiind puse în ciorbe doar pentru aroma lor. Dar, pe lângă arome, cele două legume sunt extrem de bogate în clorofilă şi alte principii active, care au o imensă capacitate de a absorbi toxinele din corp. La început de mai, leuşteanul şi ţelina verde au maximumul de potenţial curativ. Să le cunoaştem mai bine şi să le facem o plecăciune înainte de a le pune pe tocător
Leuşteanul verde
În bucătăria tradiţională românească, leuşteanul este indispensabil în timpul primăverii. Fie că este vorba de delicioasele ciorbe de post, al căror gust sporeşte prin frunzele aromate ale leuşteanului, sau de bucatele de Paşte, unde leuşteanul e salvator, deoarece contracarează toxicitatea ridicată a cărnii de miel, acest zarzavat este nelipsit. Apoi, este imposibil să nu îl remarci în grădină, datorită staturii sale impozante, dar şi a verdelui uşor albăstrui al frunzelor sale lucioase, ca să nu mai vorbim de aroma lui inconfundabilă. În popor, era cunoscut deopotrivă ca aliment, dar şi ca plantă magică, fiind creditat cu puteri extraordinare, de alungare a spiritelor rele. Nu exista talisman mai puternic împotriva zburătorilor, ielelor şi a altor ameninţări de dincolo, decât combinaţia dintre leuştean şi iarba creaţă (un soi de mentă de grădină). Din punct de vedere ştiinţific, principiile active pe care le conţine au o puternică acţiune terapeutică asupra aparatului respirator, a aparatului reno-urinar, asupra sistemului endocrin şi a celui imunitar. Este un excelent remediu pentru prevenirea bolilor, atunci când este consumat sistematic, putând deveni, la nevoie, când este dozat corespunzător, şi un remediu eficient într-o multitudine de boli.
Leuşteanul şi digestia
Frunzele sale sunt un excelent tonic digestiv, care creşte secreţia de sucuri, alungă inapetenţa şi pune în mişcare tubul digestiv. Se recomandă contra dispepsiei, gastritei hipo- şi hiper-acide, dischineziei biliare (fiere leneşă). Leuşteanul reglează şi secreţia de sucuri gastrice, favorizează peristaltismul gastric şi eliberarea bilei din colecist, are efecte antiinflamatoare, fiind un adjuvant util în cazul colecistitei şi al pancreatitei. Tratamentul este simplu: se mestecă 1-2 frunze proaspete de leuştean înainte şi după masă.
În cazul lipsei poftei de mâncare, a senzaţiei de greaţă persistentă, cu un sfert de oră înainte de masă, se consumă una-două frunze proaspete de leuştean, care se mestecă îndelung. Uleiurile volatile şi substanţele amare pe care le conţin sunt un excelent stimulent digestiv şi măresc pofta de mâncare. Are, datorită acidului angelic conţinut în frunzele sale, şi efecte tonice nervoase şi psihice, fiind ca atare eficient şi în cazul anorexiei psihice. Un element interesant este că atunci când sunt consumate în cantităţi mai mari (5-10 frunze odată), efectul frunzelor de leuştean este cel opus, diminuând pofta de mâncare, şi constituie un tratament util contra apetitului alimentar excesiv.
Leuşteanul şi sănătatea intestinelor
În cazul sindromului colonului iritabil se recomandă consumul de leuştean proaspăt, în cantităţi cât mai mari, precum şi administrarea unei căni de infuzie combinată de frunze de leuştean, de două ori pe zi. Un studiu recent arată că flavonoidele conţinute în frunzele acestei plante au efecte antiinflamatoare asupra mucoasei intestinale, în timp ce substanţele sale volatile, cu efect antiseptic, reglează flora tubului digestiv. Rezultate foarte bune se obţin prin combinarea acestui tratament cu administrarea de uleiuri bogate în acizi graşi Omega 3 (conţinuţi de peşte, de seminţele de in etc.).
În cazul colicilor intestinale şi al spasmelor digestive, se bea o cană de ceai fierbinte de leuştean, obţinut prin opărirea a 2 linguriţe de frunze uscate cu 250 de ml de apă. Leuşteanul conţine substanţe active cu efecte antispastice şi carminative, fiind printre cele mai eficiente plante medicinale în aceste afecţiuni.
Leuşteanul şi bolile renale