Frumoasa mea cu ochii verzi! (partea I)

Motto: Așa era pe timpul când în țară nu încremenise surâsul pe buze

Când sosirăm la Brașov l-am găsit pe Cincinat Pavelescu la cofeterăria Flagner, în tovărășia unei domnișoare blonde, cu ochi albaștri-verzui, o apariție destul de estompată, lipsită de personalitate. Singuru-i merit, de care nu putea fi făcută responsabilă, era tinerețea de 19 ani, contrastând cu „maturitatea” de 60 de ani a maestrului. Prezentările s’au desfășurat protocolar, precum îi plăcea lui Cincinat să fie în toate împrejurările.

– Logodnica mea, domnișoara Andricu, dl și dna Manzatti.

Călcând legile politeții, atât eu cât și nevastă-mea am scăpat o exclamație de uimire, destul de bine auzită, un fel de „ah” cu nuanță mai mult de spaimă decât de bucurie. Cincinat se logodise fără să ne spue. Cât despre aleasa inimii, pe lânga poetul chel, dolofan, cu tâmplele albite, logodnica părea o strănepoată din prima căsătorie.

Au fost câteva clipe de expectativă. Nici unii nu deschideam gura. Ne scrutam cu reciprocă neîncredere.

Logodna cu domnișoara Andricu era una dintre loviturile lui Cincinat, o lovitură pe care și-o dădea mai mult sie însuși. Se căsătorise pe vremuri, la Paris, cu Alice Viardot-Garcia, o cântăreață descendentă dintr’o familie de celebri muzicieni, cu care nu mai conviețuia de ani de zile din pricina gravelor neînțelegeri ce le otrăveau amândoura viața. Totuși, divorțul nu se produsese și iată-l pe maestru proaspăt logodit cu o fetișcană oarecare, cu verighetă în deget, aspirant la bigamie, deși cunoștea tainele justiției și sancțiunile, fiind procuror general la Curtea de Apel din Brașov. Despre logodnă nu suflase nimănui niciun cuvânt. Se jena pe semne.

Simțindu-se fulgerat de priviri vrăjmașe, își luă rămas bun dela Domnișoara Andricu. Noi făcurăm la fel. Și încântați de despărțire, braț la braț doar cu maestrul, ne îndreptarăm către locuința sa, prin străduțele tulburătoare ale cetății Brașovului. Atacul îl începu nevastă-mea:

– Bine, Cincinat, nu ți-e rușine să faci asemenea gugumănii la vârsta ta?

– Ma chère, voi nu vă dați silința să mă descifrați. Am și eu nevoe de un suflet să mă priceapă.

– Și n’ai găsit un suflet mai bătrân de 19 ani? Să știi că te faci de râs!

– Exagerezi! Nu se prea cunoaște diferența de vârstă, nu uita că eu sunt poet. Pentru mine timpul s’a oprit în loc de mult.

Universitatea analfabetilor – Catastrofa învățământului universitar( Partea I)

Le-am cerut studenţilor mei, anul III la Română-Engleză, să comenteze, în engleză, un poem englez din secolul XIX, la alegere. Trei sferturi n-au putut numi nici un poet englez din secolul XIX şi nici o poezie (deşi au studiat în anul II Byron, Coleridge, Wordsworth, Shelley). Unul a povestit un roman de Dickens. Cinci au povestit piesa de teatru “Romeo şi Julieta” (numită alternativ “roman”,“novel”, ori “poem”). Restul de cincisprezece din şaizeci, care şi-au amintit totuşi o poezie, au scris totuşi în engleză. Am corectat mai jos greşelile lor :

– pluralul lui “viu” nu e “vi”, ci “vii”;
– verbul “a lua” nu se scrie “i-au”;
– “Obijnuit” e incorect;
– “îi” nu se scrie despărţit, “î-i”;
– “să de-a” e incorect (corect e “să dea”);
– nu se zice “propiu”, ci “propriu”;
– “them” nu poate înlocui “their”;
– nu se poate spune “them mother” în loc de “their mother”;
– “intitulated” nu există în engleză (conform Merriam-Webster Dictionary);
– “combinated” nu există în engleză;
– “to enjoy of life” e incorect ( verbul “to enjoy” e tranzitiv);
– “writted” e incorect, în loc de”wrote“;
– “poetry” nu e identic cu “poem”;
– “lirycs” nu e ortografiat corect, şi cu siguranţă nu înseamnă textul unei poezii, ci versurile unui cântec;
– “roman” nu există în engleză, corect e”novel“;
– “disapointness” nu există, corect e”disappointment“;
– “beautifuly thing” e incorect;
– “tryed” e incorect;
– “gaves” nu există (corect “gives” sau”gave“);
– “tooked place” e incorect;
– tabloul “Gioconda” nu e de Picasso, ci de Leonardo da Vinci;
– “Romeo and Juliet” nu e un roman;
– “Romeo and Juliet” nu e un poem;
– Shackspear nu se scrie astfel.