Căutare

doinaflorescu

Etichetă

inima

Citatul zilei – 5 martie 2020

  „Principalul lucru într-o persoană nu este mintea, ci ceea ce o controlează: caracterul, inima, sentimentele.”

Feodor Dostoievski (1821-1881)

Psihocardiologia

 O nouă disciplină medicală, psihocardiologia cerceteaza când și cum furia, frica și tristețea ne zdrobesc, literralmente, inima.

Nu numai tigarile si friptura de porc uzeaza motorul vietii. Treptat, specialistii descopera cu uimire ce legaturi stranse exista intre universul nostru afectiv si sanatatea inimii. O noua disciplina medicala, psihocardiologia, cerceteaza cand si in ce fel frica, furia si tristetea ne ameninta viata

 

O piatra pe inima

N-a fumat niciodata. Merge regulat la inot. Valorile colesterolului sunt in ordine, tensiunea putin sub limita normala. Corina Popa (numele e schimbat) e un model de persoana sanatoasa. In pericol sunt altii, credea ea: fumatorii, supraponderalii, hipertensivii sau bolnavii de diabet. Dar in vara anului 2007… Corina se prabuseste la ea in casa, cu dureri puternice in piept, in bratul stang si in maxilar. Vomita. Fiica ei cheama salvarea: se pare ca e vorba de un infarct. La spital, medicii nu-si cred ochilor. Cand examineaza cu cateterul vasele coronariene, cautand portiuni ingustate sau obturari care in mod normal constituie cauza unui infarct, nu gasesc nimic. Tinand seama de varsta pacientei, 69 de ani, vasele de sange sunt ireprosabile. Largi ca niste tevi abia iesite din fabricatie. Abia dupa o ecografie, care pune in evidenta o deformare neobisnuita a inimii, medicii reusesc sa ajunga la o concluzie: Corina Popa sufera de asa-numitul „sindrom al inimii zdrobite”. „Din fericire”, explica ei, „boala nu reprezinta un pericol pentru viata pacientului, insa primele simptome sunt identice cu ale infarctului. Cauza sunt hormonii stresului, ce paralizeaza pentru un scurt interval de timp muschiul inimii.”
Din discutiile cu pacienta, reiese ca inainte de incident, ea se afla la capatul puterilor. Cu un an si jumatate in urma, sotul ei murise de cancer pulmonar, dupa 45 de ani de casnicie. Corina il ingrijise zi si noapte, fara sa se crute, iar dupa moartea lui, avusese luni intregi atacuri de panica. Pierderea tovarasului de viata o imbolnavise – ii zdrobise inima.
Exista cateva expresii populare foarte plastice, care descriu o asemenea situatie. Se spune: „Am o piatra pe inima” sau „Mi s-a oprit inima de frica” ori, ca in cazul nostru: „Asta mi-a zdrobit inima”. Intre timp, medicii au aflat cat adevar ascund aceste zicale.

Sufletul ucigas

Durerile sufletesti pot omori inima

Organul situat dedesubtul sternului a fost considerat multa vreme un exemplu de mecanism robust: o pompa de marimea unui pumn, care se contracta de aproximativ 100.000 de ori pe zi, lasand sa treaca prin ea cam 7000 litri de sange – volumul unei cazi de baie, inmultit cu 46.. O pompa ce functioneaza in general fara necesitati de intretinere, timp de mai multe decenii, cu conditia ca tevile ei de alimentare sa nu se infunde, datorita unor influente genetice sau unui mod de viata nesanatos – intelegand prin asta fumatul, alimentatia bogata in grasimi animale, sedentarismul. Acum cativa ani, cand primii medici si psihologi si-au pus intrebarea daca nu cumva suferintele psihice „ataca inima” literalmente, ei au fost intampinati cu zambete ingaduitoare. Insa de atunci si pana astazi, psihocardiologia, disciplina medicala specializata in efectele patologice produse de stresul psiho-social asupra inimii, a prins contur si a castigat teren. Au iesit de sub tipar manuale voluminoase. Iar in tot mai multe spitale din Occident, lucreaza mana in mana cardiologi, specialisti in psihosomatica si psihologi.
Aceasta noua orientare medicala are la baza constatarea ca durerile sufletului au suficienta putere pentru a provoca o paralizie a unor portiuni din miocard.

Boala a fost numita „sindromul inimii zdrobite” si, din nefericire, ea duce adesea la declansarea unui infarct cu posibile urmari fatale. Iar lista sentimentelor nocive este lunga: furia, nervii nestapaniti, frica, tristetea si mania presupun riscuri de care nu suntem constienti, la fel ca si epuizarea, descurajarea si depresia.
Unii sunt afectati indata dupa un eveniment traumatizant: dupa o catastrofa naturala cum ar fi un cutremur, dupa un atac terorist, dupa ce au primit vestea mortii unei persoane apropiate, dupa un accident. Altii, cum este Corina Popa, sufera de o perioada indelungata, pentru ca la un moment dat sa se prabuseasca, fara sa poata fi identificata o cauza imediata. Insa cel mai adesea se constata o suprapunere a ambelor variante. „Tipica este combinatia celor doua forme de solicitare – cronica si acuta”, afirma specialistii.
„Deja cu luni de zile inainte de infarctul propriu-zis, pacientii se simt extrem de obositi, extenuati si lipsiti de energie. Ingrijorati de starea lor, multi se prezinta la medic. Daca apoi se adauga si o enervare brusca, infarctul se produce instantaneu.”

Ce se petrece acolo, sub piele, muschi si coaste? Cum se ajunge de la stari de spirit la obturari ale vaselor de sange? Cum paralizeaza sufletul inima? Pana in prezent, cercetatorii n-au elucidat toate detaliile acestor procese primejdioase, insa esenta lor este mai presus de orice dubiu: cand tristetea, starile conflictuale, frustrarea sau melancolia dureaza saptamani si luni, ele nu mai inseamna pentru organism decat un singur lucru – stres si anume in varianta sa nesanatoasa, cronica: sindromul inimilor zdrobite. Efectul lui nu este totdeauna mortal.
Unii dintre cei loviti isi revin. In schimb, altii au mai mult ghinion: la ei stresul forteaza indesirea batailor inimii si totodata deteriorarea vaselor. Acestea devin mai rigide si se ingusteaza, acoperindu-se cu depuneri ce pot impiedica circulatia normala a sangelui. Ori se fisureaza si formeaza cheaguri – un risc cu atat mai crescut, cu cat sangele pacientului respectiv tinde sa se coaguleze mai rapid. In punctul acesta, pericolul de infarct e major.


Lipsa aprecierii

In cazul lui Valentin Abrudan, factorul declansator al infarctului a fost o cearta cu seful. Barbatul lucra ca indrumator pentru persoanele cu handicap. „La serviciu ma aflam intr-o agitatie permanenta, nu-mi permiteam nici o clipa de odihna”, povesteste el. „Treptele in institutie le urcam si le coboram cate trei odata, aveam mereu sentimentul ca nu-mi fac munca indeajuns de repede.” Apoi a aparut o colega noua, care a inceput sa-l sicaneze sistematic. In cele din urma, a sosit si ziua cand seful i-a spus in fata ca vrea sa scape de el – dupa mai mult de zece ani. Abrudan a facut infarctul la sase ore dupa acea discutie, seara in pat.. Abia implinise 40 de ani. Dusese intotdeauna o viata sanatoasa, era vegetarian si practica regulat joggingul, nu avea obiceiul sa fumeze si consuma foarte rar alcool. In acelasi timp insa, traia neincetat sub tensiune. Iar in final, fusese supus unui ultim soc. Statisticile medicale atesta fara putinta de tagada faptul ca relatiile dificile la locul de munca obosesc inima. Enervarile permanente la serviciu dubleaza riscul de infarct la persoane initial sanatoase.

Al doilea punct sensibil in atmosfera zilnica de la lucru este lipsa de apreciere: oamenii dau ce au mai bun in ei in profesie si nu se simt recompensati pentru aceasta. Recompensarea insuficienta poate imbraca forme diferite: salariu modest, statut inferior, lipsa unor sanse de promovare, nesiguranta locului de munca, un sef coleric sau colegi agresivi. Printre exemplele tipice se numara, de pilda, medicii secundari, care presteaza o munca de raspundere, sunt prost platiti si nici n-au vreun cuvant de spus in cadrul ierarhiilor rigide din spitale. Sau mamele active profesional, care se istovesc pe doua fronturi, fiind nemilos criticate pretutindeni. Sau cei cu vocatia daruirii, care isi cheltuiesc energia pentru altii, fara nici un fel de recunostinta.


Deschideti-va sufletul!  Emotiile negative pot fi fatale

Este un fapt dovedit ca oamenii care suporta un stres emotional cronic percep altfel lumea inconjuratoare, iar acesta e inceputul unui cerc vicios: la ei pragul de „alarma” a coborat sub limita normala, creierul lor este mai atent si mai receptiv la stimulii exteriori. Au deseori reactii de spaima ori emotie, organismul lor se comporta in fata unor situatii banale, cotidiene, ca si cum ar fi unele de extrema urgenta. E vorba de oameni care n-au posibilitatea sa discute cu cineva despre emotiile lor negative. Ei nu se elibereaza de aceste sentimente, ci le retin si le refuleaza. Cu consecinte fatale pentru sanatatea inimii.
Foarte aproape de marginea prapastiei se afla persoanele caracterizate printr-o tristete patologica: depresivii au un risc de infarct de doua ori mai mare, comparativ cu semenii lor mai deschisi si exuberanti. Depresia constituie un stres permanent pentru organism. Un depresiv se gaseste continuu intr-o stare de tensiune distructiva, care modifica intregul metabolism. Din perspectiva unui posibil infarct, depresia nu este cu nimic mai prejos decat factorii fizici de risc cunoscuti, ca fumatul ori hipertensiunea arteriala. „Depresivii trebuie sa invete treptat ca pot avea din nou incredere in propriul lor corp”, spun medicii. De pilda, prin psihoterapie, tehnici de relaxare sau programe echilibrate de sport.

Revizuirea modului de gandire, schimbarea atitudinii, relaxarea – pentru aceasta, cei mai multi necesita ajutorul unui profesionist. Dar multe victime ale stresului merg pe aceasta cale numai dupa ce pompa sistemului lor circulator a cedat. Desi ar putea lua masuri cu mult inainte de colaps: cine nu-si poate depasi tristetea, cine se teme ca va deveni depresiv ar trebui neaparat sa aiba o discutie sincera cu medicul sau de familie, ori sa se adreseze unui psihiatru sau psiholog. Daca problema nu e inca presanta, destule se pot rezolva si cu pasi mici. Concret, aceasta inseamna: fragmentati-va programul de munca cu pauze, mergeti la fereastra, priviti afara si visati cu ochii deschisi. Cand va simtiti la stramtoare, calmati-va deliberat cu ajutorul respiratiei sau vizualizati imagini ce va inspira liniste, pentru a va distanta emotional de situatia care va streseaza.

Pompa cu functionare non-stop

Fara ca noi sa fim constienti de asta, inima noastra isi face datoria neintrerupt, zi si noapte. Invatam s-o pretuim abia cand se defecteaza.

Marimea
Inima este cat pumnul stapanului ei.

Greutatea
* La un adult: 300-350 grame.

Pulsul in stare de repaos (batai pe minut)
* Adult: 60-80
* Nou-nascut: 140
* Maratonist: 35


Numarul batailor de inima la un adult
* In cursul unei zile: 100.000
* In 70 de ani de viata: circa 3 miliarde.


Inceputul
Din a patra saptamana de sarcina, inima embrionului incepe sa pulseze in abdomenul mamei.

Capacitatea de transport
* Pe zi: 7000 litri de sange (de 46 de ori volumul unei cazi de baie).
* In 70 de ani de viata: 178 milioane litri de sange.

Oprirea
Inima inceteaza sa bata abia la trei pana la cinci minute dupa ce omul si-a dat ultima suflare. Daca inima se opreste prima, dureaza doar 30-60 secunde pana cand dispare si respiratia.

Infarctul
Din numarul total de infarcturi, aproape o treime conduc la un deznodamant fatal. Majoritatea au loc in orele diminetii.
Dar si cine nu lucreaza poate trai in conditii de stres cronic. Sa fii somer si sa primesti zilnic cate un nou refuz la o cerere de angajare, sa porti un razboi conjugal ori sa-ti ingrijesti mama bolnava de Alzheimer – asemenea lucruri macina sufletul, la fel ca suprasolicitarea si subaprecierea de la serviciu. E o schema care se repeta la infinit: munca peste puteri, pentru a plati ratele la casa si datoriile. La un moment dat, cand randamentul scade, visul se spulbera, statutul social e compromis, relatia cu partenerul se uzeaza din pricina problemelor. Apoi, pe neasteptate, catastrofa: infarct.
Nu oricine munceste din greu sau are de depasit o serie de probleme personale se confrunta cu acelasi grad de risc. Vulnerabilitatea la stres depinde pe de-o parte de factorii genetici, iar pe de alta, de experienta acumulata si atitudinile dobandite. Ce exigenta avem fata de noi insine? In ce masura suntem obsedati de performanta? Ce importanta acordam situatiilor critice? Le putem gestiona?
Pentru unii, o cearta cu nevasta ori toanele sefului reprezinta doar o solicitare nervoasa in plus, pe cand altii se distrug din cauza lor.

Sa n-aveti parte niciodata de o „inima zdrobita”, ci de una plina de Iubire!

sursă:bucătăraș.ro

Desființarea unor mituri

 Un specialist în nutriţie, Kris Gunnars, arată care sunt cele mai

 răspândite mituri false:
 1. Ouăle sunt nesănătoase Nimic mai fals. Ouăle nu cauzează boli de
 inimă şi se numără printre cele mai hrănitoare alimente din lume.
 Ouăle fierte, consumate la micul dejun, dau chiar o mână de ajutor
 celor care vor să slăbească. Un studiu recent a arătat că ouăle ajută,
 în primul rând, la creşterea nivelului „colesterolului bun” şi consumul de ouă nu este asociat în niciun fel cu riscul de boli de inimă. Consumul de ouă ne protejează şi ochii, doarece organismul îşi „procură” din acest aliment unii antioxidanţi esenţiali.
 2. Grăsimea saturată este de evitat Acum câteva decenii, nutriţioniştii au pus „epidemia” de boli cardiace pe seama consumului excesiv de grăsimi în general şi de grăsimi saturate în particular.
Însă, un studiu publicat în 2010, care a implicat studierea a 347.747
subiecţi, a arătat că nu există nicio legătură directă între bolile de
inimă şi consumul de grăsimi saturate. Aşadar, nu ar trebuie să ne
 ferim de carne, ulei de cocos, brânză ori unt. Alimentele naturale
 bogate în grăsimi saturate sunt, de fapt, bune pentru sănătate,
deoarece cresc nivelul „colesterolului bun” (HDL).
3. Toată lumea ar trebui să mănânce cereale! De fapt, cerealele sunt alimente slabe în nutrienţi, comparativ cu alte alimente, precum
 legumele, de exemplu. Cerealele bogate în gluten sunt chiar periculoase pentru sănătate. Glutenul poate cauza probleme intestinale, oboseală cronică şi durere. Consumul de gluten a fost
 asociat şi cu unele afecţiuni ale creierului, precum schizofrenia.

 4. Dieta bogată în proteine este rea pentru oase şi rinichi De fapt,
 este exact  invers. O alimentaţie bogată în proteine duce la întărirea
 structurii osoase şi la reducerea riscului de fracturi.
Mitul conform căruia proteinele ar fi duşmanii oaselor şi rinichilor a
 apărut în urma unor studii controversate, care au analizat numai
 efectul pe termen scurt al unor alimente bogate în proteine. Mitul
 poate fi demontat extrem de simplu. Diabetul şi hipertensiunea
 arterială sunt cele mai comune boli care duc la infarctul renal. Ori dieta bogată în proteine limitează efectele diabetului şi este indicată
 pentru scăderea tensiunii.

 5. Mesele mici şi dese, cheia marilor succese Se spune că este mai
 bine să împarţi cantitatea zilnică de mâncare în 6-7 mese mici, nu în
 3 mese mari. De fapt, nu este nicio dovadă care să susţină acest mit.
 De fapt, frecvenţa ridicată a meselor creşte riscul apariţiei cancerului la colon, arată studiile.

Poezia zilei – 25 aprilie 2019

Azi mie. mâine ție

În mine,
În tine,
Și-n el
Inima cântă
Și plânge la fel.

Cântă și plânge
Înfiptă în noi.
Câtă cu clipa în care ne naștem
Și plânge cu clipa de-apoi

Când cântă cu vântul
Ne-nchidem mormântul.
Când plânge cu ploaia
Ne-nchidem odaia.
Și, tus trei, la fel
Și-n mine,
Și-n tine,
Și-n el.

Ion Minulescu (1881-1944)

 

Confesiunea chirurgului cardiolog Dr. Dwight Lundell

„Noi, medicii, datorită pregătirii noastre, cunoştinţelor şi autorităţii pe care o reprezentăm, dobândim în cele mai multe dintre cazuri un ego destul de mare, care tinde să ne împiedice să recunoaştem atunci când greşim.

Aşa că, iată! Recunosc deschis că am greşit. Chirurg cardiolog fiind, cu peste 25 de ani de experienţă, perioadă în care am efectuat peste 5.000 de intervenţii chirurgicale pe cord deschis, astăzi este ziua în care voi încerca să îndrept răul făcut cu ajutorul unor dovezi medicale şi ştiinţifice.
M-am pregătit timp de mai mulţi ani de zile alături de mulţi alţi medici proeminenţi, medici etichetaţi ca fiind „formatori de opinie”. Sufocaţi de literatura de specialitate, noi formatorii de opinie, am insistat asupra faptului că afecţiunile cardiovasculare sunt rezultatul nivelurilor mari de colesterol din sânge.
Singura terapie acceptată era reprezentată de prescrierea de medicamente pentru scăderea colesterolului şi de recomandarea unei diete care restricţiona sever aportul de grăsimi. În cazul celei din urmă, desigur, am insistat asupra scopului său de a duce la scăderea colesterolului şi la prevenirea afecţiunilor cardiovasculare. Abaterile de la aceste recomandări erau considerate a fi de natură eretică şi puteau duce, eventual, la deschiderea unor cazuri de malpraxis.
Nu funcţionează!
Aceste recomandări nu mai pot fi apărate din punct de vedere moral şi ştiinţific. Descoperirile care au avut loc în urmă cu câţiva ani, descoperiri potrivit cărora inflamaţia peretelui arterelor este cauza reală a afecțiunilor cardiovasculare, ne conduce încet către o schimbare de paradigmă în ceea ce priveşte modul în care va fi abordată tratarea afecţiunilor cardiovasculare şi a altor afecţiuni cronice.
Vechile recomandări au creat epidemii de obezitate şi de diabet, ale căror consecinţe au surclasat epidemiile de ciumă din istorie în ceea ce priveşte mortalitatea, suferinţa umană şi consecinţele economice grave.
În ciuda faptului că un procent foarte mare din populaţie îşi administrează statine costisitoare şi în ciuda faptului că am redus conţinutul de grăsime din dietele noastre, mai mult ca niciodată, anul acesta, oamenii vor muri de afecţiuni cardiovasculare.
Statisticile desfăşurate de American Heart Association arată că peste 75 de milioane de americani suferă în prezent de boli de inimă, 20 de milioane au diabet zaharat şi 57 de milioane au pre-diabet. Aceste afecţiuni afectează oameni din ce în ce mai tineri, într-un număr din ce în ce mai mare în fiecare an.
Spus într-un mod limepede şi simplu, fără prezenţa inflamaţiei în organism, colesterolul nu s-ar acumula pe peretele vaselor sanguine şi nu ar cauza afecţiuni cardiovasculare şi accident vascular cerebral. Fără inflamaţie, colesterolul ar circula liber prin tot organismul, aşa cum este natural. Inflamaţia este cea care face ca acest colesterol să rămână blocat.
Inflamaţia nu este foarte complicată – acesta este răspunsul natural de apărare al organismului împotriva unui invadator străin, cum ar fi o bacterie, toxină sau virus. Ciclul natural de inflamare este perfect pentru a-ţi proteja organismul de aceşti invadatori. Cu toate acestea, dacă vom expune organismul la toxine sau la alimente pentru care organismul uman nu a fost făcut să le proceseze, apare o afecţiune numită inflamaţia cronică.
Ce om grijuliu s-ar expune în mod voit în mod repetat la alimente sau la alte substanţe despre care este cunoscut faptul că pot aduce un prejudiciu organismului? Ei bine, poate fumătorii, dar aceştia au făcut această alegere voit.
Ceilalţi dintre noi am urmat recomandările generale în ceea ce priveşte dieta, o dietă săracă în grăsimi şi bogată în carbohidraţi polinesaturati, necunoscând faptul că producem un prejudiciu repetat vaselor noastre sanguine . Acest prejudiciu repetat creează inflamaţie cronică care provoacă boli de inimă, accident vascular cerebral, diabet şi obezitate.
Permiteţi-mi să repet: prejudiciile repetate şi inflamaţia la nivelul vaselor sanguine este cauzată de o dietă săracă în grăsimi .
Care sunt principalii vinovaţi pentru apariţia inflamaţiei cronice? Spus într-un mod simplu, aceştia sunt  carbohidraţii foarte procesaţi (zahăr, făină şi toate produsele obţinute din acestea) şi consumul în exces de uleiuri vegetale omega 6 cum ar fi cele de soia, de porumb şi de floarea soarelui, uleiuri care se regăsesc în conţinutul unui număr foarte mare de alimente procesate.
Petreceţi câteva momente imaginându-vă o perie aspră frecată repetat pe pielea moale până când aceasta devine roşie, într-o stare apropiată de sângerare. Să spunem că faci asta de mai multe ori pe zi, în fiecare zi, timp de cinci ani. În cazul în care ai putea tolera acest periaj dureros, vei suferi de o sângerare, o zonă infectată şi umflată care ar deveni din ce în ce mai afectată cu fiecare periaj repetat. Aceasta este o modalitate foarte bună prin care poţi vizualiza procesul inflamator care ar putea avea loc în corpul tău chiar acum.
Indiferent de locul unde are loc acest proces inflamator, extern sau intern, este acelaşi lucru. Am privit în interiorul a mii şi mii de artere. O arteră afectată arată ca şi cum cineva a luat o perie şi a frecat-o în mod repetat. De mai multe ori pe zi, în fiecare zi, alimentele pe care le consumăm pot crea mici leziuni care se pot trasforma în leziuni mult mai mari, determinând organismul să răspundă, în mod continuu şi în mod corespunzător, cu inflamaţia.
Cu toate că noi ne bucurăm de gustul unei prăjituri dulci, corpurile noastre răspund alarmant, ca şi când la nivelul organismului tocmai a sosit un invadator străin.
Alimentele bogate în zahăr şi în carbohidraţi simpli, sau prelucrate  cu ajutorul uleiurilor omega 6 pentru a le spori termenul de valabilitate, au dominat dieta în ultimii ani. Aceste alimente au otrăvit încet pe toată lumea.”
Dr. Dwight Lundell, M.D.

Continuă lectura „Confesiunea chirurgului cardiolog Dr. Dwight Lundell”

Vorbe, vorbe, vorbe… înțelepte

 Viața nu face zgomot. Trece atât de ușor, încât dacă nu ești atent,

îți scapă printre degete.

Cine dă nu trebuie să-și amintească, iar cine primește nu trebuie să uite.

Să fii atent la șoaptele vieții, nu la zgomotele ei.

Fiecare vede în ceilalți ceea ce are în inima sa: dragoste sau ură.

Dacă fiecare ar acționa fără gândul recompensei, pământul ar fi un rai.

Citatul zilei – 29 septembrie 2018

„Să ai o inimă care să nu devină niciodată aspră, un calm care niciodată să nu obosească şi o atingere care niciodată să nu rănească”.

Charles Dickens (1812-1870)

A bea sau a nu bea, aceasta este intrebarea!

 

„Când am citit despre lucrurile rele cauzate de băutură, M-AM
LĂSAT DE CITIT.”
Henry Youngman (1906-1998)
„Consumată cu moderaţie , apa nu poate face rău.”
Mark Twain (1835-1910)
. „O femeie m-a determinat să mă apuc de băut, iar eu nici măcar nu am avut bunul simţ să îi mulţumesc.”
W.C. Fields (1880-1946)
Lady Astor:
– Domnule,  dacă aţi fi fost soţul meu, v-aş fi otrăvit băutura.
Winston Churchill:
–  Doamnă, dacă aş fi fost soţul dumneavoastră, aş fi băut-o.
„Oamenii de rând trăiesc ca să mănânce şi să bea.
Oamenii de valoare mănâncă şi beau ca să simtă că trăiesc.“
Socrate (470 i.Hr. – 399i.Hr.)
„Cea mai teribilă bogăţie pe termen scurt ne-o oferă alcoolul”
Vasile Ghica (n.1940)
„Sa nu uitaţi că eu am primit mai multe de la alcool, decât a primit alcoolul de la
mine.“
Winston Churchill (1874-1965)
„Cărţile mele sunt ca apa; cele ale marilor genii sunt ca vinul. Din fericire toată lumea bea
apă.”
Mark Twain (1835-1910)
„E folositor să luăm vinul, fie ca pe un medicament numai în vederea sănătăţii, fie să-l gustăm ca să ne uşurăm îngândurările şi să ne veselim …”
Clement din Alexandria (150-215)
„Un dezavantaj al vinului este că face omul să încurce cuvintele cu gândurile.”
Samuel Johnson (1709-1784)

Continuă lectura „A bea sau a nu bea, aceasta este intrebarea!”

Citatul zilei – 17 mai 2018

„Facem totul pentru a câştiga o inimă şi prea puţin pentru a o păstra.”

Jacques Deval (1890-1972)

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑