Fluide macabre si umbre ale visului scurs
Se suprapun peste vantul de toamna patruns
Si murdaresc cerul cu ghearele lor de argila,
E uda natura si plina de mila.
Clatitele guri ale salasului lor desirat
Sunt stirbe de frunze si-si cauta primul pacat
Care le-arata din calea spre mantuire
Doar prima alee cu trepte spre dumnezeire.
Dar nu le mai misca lumina,
Nici semnul de tainica clipa,
Sunt in nestire o rupta de lume aripa.
Si cand mi-am intors o privire din lantul virtual
S-au rupt de-ntuneric si s-au prelins in altar.
1966
Doina Florescu
doinaflorescu 