Fenicul – proprietăţi nutritive, beneficii şi cum să-l găteşti

Avantajul feniculului este faptul că poate creşte în aproape toate zonele şi poate fi consumat în întregime: bulbul, tulpina, frunzele şi seminţele fiind toate comestibile.

Feniculul face parte din familia plantelor perene şi este o plantă ce are un miros dulce, originară din Europa de Sud, din zona Mediteranei. Deşi acesta s-a răspândit în toată lumea, folosirea feniculului predomină în bucătăria grecească şi în cea italiană.

Avantajul acestuia este faptul că poate creşte în aproape toate zonele şi poate fi consumat în întregime: bulbul, tulpina, frunzele şi seminţele fiind toate comestibile.

Feniculul este folosit pentru diverse probleme digestive, inclusiv arsuri la stomac, gaze intestinale, balonare, pierderea poftei de mâncare şi colici la sugari, dar şi pentru beneficii în cazul unor infecţii ale tractului respirator superior, precum tuse sau bronşită.

Beneficiile nutritive ale feniculului

Un bulb crud de fenicul conţine doar 73 de calorii, 2,9 grame de proteine, 17 grame de carbohidraţi, 7 grame de fibre alimentare (28% din necesarul zilnic) şi furnizează 27% din necesarul zilnic de potasiu, 5% din sodiu, 6% vitamina A, 11% calciu, 46% vitamina C, 9% fier, 5% vitamina B-6 şi 10% din necesarul zilnic de magneziu.

În plus, acesta mai conţine fosfor, zinc, cupru, mangan, seleniu, niacina, acid pantotenic, acid folic, colina, beta-caroten, luteina si zeaxantina (viziune), vitamina E şi vitamina K şi este o sursă naturală de estrogen.

Ce beneficii potenţiale pentru sănătate are consumul de fenicul

Pentru sănătatea inimii
Fibrele prezente în fenicul, împreună cu potasiul, vitamina C şi vitamina B6 contribuie la menţinerea unei inimi sănătoase.

Vitamina B6 şi acidul folic previn acumularea homocisteinei, un aminoacid ce este asociat cu infarcturile miocardice şi cu atacurile cerebrale, care odată prezentă în corp poate conduce la probleme cardiace şi la deteriorarea vaselor de sânge.

Fenicul conţine cantităţi semnificative de fibre, care ajută la scăderea cantităţii totale de colesterol din sânge, scăzând astfel riscul bolilor de inima.

Într-un studiu publicat în Jurnalul American de Nutriţie Clinică, cei care au consumat 4069 mg de potasiu pe zi au avut un risc de 49% mai mic de deces de boli cardiace ischemice, comparativ cu cei care au consumat mai puţin potasiu (aproximativ 1.000 mg pe zi).

Tensiunea arterială
Datorită efectului vasodilatator al potasiului şi datorită prezenţei calciului şi magneziului, tensiunea arterială poate scădea în mod natural prin consumul acestei legume.

Reducerea colicilor în cazul sugarilor alăptaţi la sân
Cercetările au arătat că administrarea uleiului din seminţe de fenicul poate duce la reducerea colicilor sugarilor cu vârsta între 2 şi 12 săptămâni, iar oferind un ceai pe bază de fenicul, museţel, verbinţă, lemn dulce şi roiniţă poate reduce severitatea colicilor la sugari.

Sănătatea oaselor
Componentele feniculului ce contribuie la construirea şi menţinerea unei structuri osoase sănătoase şi puternice sunt fierul, fosforul, calciul, magneziul, zincul, manganul şi vitamina K.

Protecţie împotriva cancerului

Consumul de fibre din fructe şi legume, precum feniculul, este asociat cu un risc redus de cancer colorectal.
Celulele sunt mai bine apărate de radicalii liberi prin intermediul antioxidanţilor precum vitamina C, vitamina A şi beta carotenul.

Seleniul este un mineral care nu este prezent în cele mai multe fructe şi legume, dar poate fi găsit în fenicul. Acest element are un rol important în asigurarea funcţionării corecte a enzimelor hepatice. În plus, seleniu previne inflamaţia şi scade rata dezvoltării tumorilor.

Fenicul conţine, de asemenea, acid folic, care joacă un rol în sinteza şi repararea ADN-ului, prevenind astfel formarea celulelor canceroase datorită mutaţiilor în AND.

Controlul greutăţii
Fibrele dietetice cresc senzaţia de saţietate şi reduc apetitul, ceea ce duce la un aport mai scăzut de calorii. În acelaşi timp ajută la prevenirea constipaţiei şi la buna funcţionare a tractului digestiv.

Frumuseţea pielii
Feniculul este o sursă excelentă de vitamina C, iar aceasta prin efectul de antioxidant ajută în prevenirea daunele cauzate de soare şi poluare. Vitamina C influenţează capacitatea colagenului de a netezi ridurile şi de a îmbunătăţi textura pielii în general.

Arma anti-Covid este imunitatea bazată pe gândire pozitivă, în timp ce izolarea tâmpeşte omul (3)

25 septembrie 2020. În şase  luni de restricţii, izolarea ne-a tâmpit

Izolarea are efecte neurologice serioase, în special persoanele vârstnice trebuie să iasă afară să socializeze, pentru stimularea creierului și a imunității. În această perioadă, au apărut situații frecvente în care mai multe persoane suferă de tulburări de memorie, dezorientare, probleme de echilibru sau lipsa coordonării. Toate sunt efecte ale unei rutine zilnice repetitive și limitate între patru pereți.

Am observat ceva – încă nu sunt raportate -, la pacienții mei care au fenomene ușoare, ce evoluează. Mi-e foarte jenă să-i arunc în față unei doamne/domn „dumneata ai Alzheimer!”. Toți vin în ultimul timp, de la o anumită vârstă, cu tulburări de memorie, dezorientare, probleme de echilibru sau nu mai au coerența gestului, scapă paharul. De ce? „Mama e stresată, bunica nu se mai coordonează”…

Altceva este. Conexiunile în sistemul nervos nu se mai fac corect, pentru că această izolare nu a dus la ceva bun. Între patru pereți, uitându-ne eventual la TV sau discutând aceleași lucruri în familie nu am făcut decât să ne tâmpim luni și luni de zile. Trebuie să ieșim afară! Omul este un produs social, trebuie să vorbească, să comunice, trebuie să colaborăm, să socializăm între noi.

Izolarea are efecte neurologice serioase, iar persoanele vârstnice sunt cele mai expuse de izolare, și trebuie să iasă afară în parc. Este nevoie să schimbăm rutina. În acest moment ne-am izbit de ceva nou și în această situație nouă în care ne aflăm trebuie să ne adaptăm. Persoanele în vârstă, nu-i lăsați în casă. Scoateți-i măcar pe o bancă, în parc, să vorbească, să joace șah, să facă cuvinte încrucișate. Toate lucrurile acestea dezvoltă cerebral o grămadă de activități.

Am constatat în ultimul timp că foarte mulţi vin în familie și spun că parcă uită, nu mai știu, pun cheile în frigider… Această adunare face foarte bine pentru toată lumea. Schimbul de idei, vederea. Faptul că unul are o cravată mai frumoasă, o îmbrăcăminte superbă, o coafură. Asta face foarte bine, nu este invidie, nu este gelozie, este o gândire pozitivă. Aici urmează și al doilea element, descărcarea endocrină, și al treilea element, imunitatea.

Gândurile pozitive – așa trebuie să fim. Dacă suntem încruntați, supărați, atunci nu obții nimic, nici interlocutorii tăi, nici cei de la servici, nici cei de acasă, încontinuu. Asta nu duce la nimic bun. Scade și imunitatea și te face vulnerabil la Covid. Una dintre mijloacele de luptă împotriva Covid-ului este imunitatea, deci gândurile bune, starea noastră de sănătate, de prospețime, activitatea fizică și gândirea pozitivă.

Prof. univ. dr. doc. Alexandru-Vladimir Ciurea, Membru A.O.Ş.R.

sursa: art-emis.ro

Arma anti-Covid este imunitatea bazată pe gândire pozitivă, în timp ce izolarea tâmpeşte omul (2)

„Organismul uman este programat să facă cinci lucruri pe zi”

Stresul este egal tensiune. La fel se întâmplă și intelectual. Organismul uman este programat să facă cinci lucruri pe zi. Dacă mai adaugi încă cinci, cre­ierul nu le va face bine nici pe primele. Nu pu­tem mai mult. Sigur că există și persoane super do­tate, cum a fost marele istoric Iorga, de exemplu. Dar nu toți oamenii au așa o mare capacitate de sinteză. Sigur există și persoane antrenate, sunt inte­lectuali, spioni, scriitori, yoghini, acestea sunt excepțiile. Omul obișnuit trebuie să se păzească ca să nu intre în stres.

Există mai multe feluri de stres: profesional, emoțional, endocrin (în special la doamne), apoi stresul de familie, stresul stradal, stresul din trafic, stresul indus de media și socie­tate, ca să nu mai zic de stre­sul pe care ni-l provo­căm singuri, noi cu noi, prin faptul că nu ne obser­văm, nu ne strunim gândurile și reacțiile. Să luăm un exemplu: dacă mâncați, și mâncați și iar mân­cați și v-ați săturat dar tot vă mai puneți în farfurie, ce se întâm­plă? Dați afară. Corpul ripostează. La fel face și creierul. Dacă îl for­țezi și îi dai o sarcină și încă o sar­cină și încă 5 și încă 7, se blochea­ză, nu le mai poate face nici pe primele, pentru că intră în stare de stres, de tensiune, sunt prea multe procese care se petrec simultan. Creierul trebuie să aibă un regim foarte planificat. Pas cu pas. „Lang­sam aber sicher” (încet, dar sigur), cum spune neamțul. Prin echilibru și optimism învingem. În creier sunt foarte multe legături care trebuie să func­ționeze co­rect… Și atenție! De la stres la burn-out (epuizare totală – n.r.) e doar un pas…

Dacă ajung să te streseze cei apropiați, dacă ești super-obosit și te simți copleșit de viață, se produce o decompensare ușoară, apoi apar atacuri de panică, anxietate, depresie etc. Nu e de glumit. O stare de­presivă com­plică lucrurile. În boala depresivă func­țiile cere­brale scad. E vital să facem tot posibilul să nu cădem în depresie, pentru că organismul are nevoie să lupte cu boala.

Toată viața cotidiană, rutina zil­nică, e nevoie să meargă ca pe roate. Știți vorba aceea: „Munca înnobilează pe om”. Cel mai bun medicament este să avem activitate! Dacă stai și te uiți pe tavan te năpădesc gândurile… Activi­tatea fizică și cerebrală sunt importante. Dacă ai activi­tate, organismul se mobilizează, te ascultă. Sunt atâtea exemple de oameni bolnavi care s-au apucat de dans, au început să învețe o limbă străină, să patineze ori să înoate. Au reînviat, pentru că au dat comandă creierului și corpului lor că se poate. Că ei doresc să meargă mai departe cu viața. Deci, gân­direa pozitivă este mai mult decât o alegere inspirată, este calea de urmat. Faceți ce vă place, ce vă aduce bucurie!

Trebuie să ne facă plăcere ceea ce facem, să ve­dem în alimentație, în masă un regal, un cadou, un prilej de în­tâl­­nire, de conversație plăcută, de savurare a pre­pa­ratelor. E important să ne creăm un anumit fel de ambient, să privim, să gustăm, să savurăm cu bu­­curie bucatele. Nu trebuie să mâncăm în picioa­re, în fugă, cu cafeaua băută pe jumătate, cu ochii ațintiți în ecranul televizorului, cu mintea aiurea sau așezați la volan. Nu. E nevoie să stai liniștit. Să te bucuri de mâncare, cum spune englezul, „enjoy”.

 

Dacă vrem să fim nestresați, trebuie să ne tre­zim cât mai devreme de dimineață. Apoi să ne fa­cem tabieturile în tihnă. Igiena de dimineață, cafeaua de dimineață, liniștea de dimineață, toate acestea asigură o liniște interioară peste care totul se așează corect. Apoi ar fi bine să ne facem planul zilei cu voce tare… ce am de făcut azi? Am de făcut cutare, cutare și, obliga­toriu, la ora 22 să fac tot posibilul să adorm… Fără telefon. E cel mai mare inamic al somnului și el trebuie să stea cât mai de­parte de noi înainte de somn. Pentru că nu favori­zează rela­xarea creierului.

Pregătiți-vă somnul din timp. Când simțiți oboseala: stiloul jos, luați un repaus, deschideți geamul, uitați-vă afară, puneți o melodie fru­moasă, faceți ceva care vă face plă­cere, beți un ceai bun sau purtați o discuție liniștitoare. Seara, turnați un pahar cu vin roșu, pentru refa­cerea circuitelor cardiace și cerebrale, faceți un duș și luați un roman savuros, care să vă facă plăcere. Așezați-vă comod și căutați să nu depășiți ora 22. Știți cum se zice: „Dormi copile, ca să crești mare!”. Pentru că în somn se secretă hormoni de creș­tere. Creierul, organele interne se refac în anu­mite intervale orare. Funcțiile interne care cu­răță organismul se produc atunci când dormim, când orga­nismul nu are alte sarcini de dus.

Celula ner­voasă are și ea nevoie de refacere și acest lucru se petrece numai în somn. Cunoaștem o serie de boli cronice degenerative ale sistemului nervos, Alzhei­mer sau Parkinson sunt cele mai cunoscute exem­ple. Dacă nu îi dăm timp celulei nervoase să se refacă, pe suprafața ei se depun anumite dejecte, depozite de beta-amiloid, care încastrează celula. Cu un astfel de „corset” în jurul său celula dezvoltă boala Alzheimer.

Cred că eu sunt cel mai bun exemplu de anti­stres. Sunt foarte organizat și nu ies din programul meu stabilit pentru nici un pretext. Și un element esențial – zâmbetul. Zâmbetul produce o stare bună, iar creierul o simte. Așa transformi răul în bine. Fiind conștient de ceea ce faci în fiecare moment, fără să lași mintea să sară ca maimuța de la una la alta într-un ritm amețitor. Cu calm și cu zâmbetul pe buze.

Prof. univ. dr. doc. Alexandru-Vladimir Ciurea, Membru A.O.Ş.R.

(va urma)

sursa: art-emis.ro

Arma anti-Covid este imunitatea bazată pe gândire pozitivă, în timp ce izolarea tâmpeşte omul

20 martie 2020. Gândiţi pozitiv, scoateți-l pe „nu pot” din vocabular!

Încă de la începutul secolului trecut, când s-a început studiul neuro-fiziologiei cerebrale, s-a do­vedit că dacă gândești pozitiv și ești calm, senin în fața provocărilor vieții, se secretă anumiți ami­no­acizi favorabili pentru desfășurarea proceselor normale în creier. Deci, pozitivitatea ne ajută în cele mai grave situații. Să fim convinşi că există so­luții pentru orice! Știți ce se spune, că muți și muntele din loc cu puterea minții! Scoateți-l pe „nu pot” din vocabular. Dacă gândim pozitiv, cre­ierul își îndeplinește mai lesne funcțiile și totul merge bine.

Pozitivitatea trebuie să existe și în gândire, și în fapte. Mă dau exemplu pe mine. Pot să spun că gândind pozitiv în ultimii zece ani, nu mai doresc să am niciun fel de dușman. Nu mă interesează, nu mă mai agață gelozia, invidia, ura, dușmănia… Nu mai sunt reactiv. De exemplu, la spital, cineva mi-a făcut odată un raport foarte dur, dar nu am ripostat. Am zâmbit. Când mi-a venit mie rândul să-i fac raport, l-am făcut la superlativ. Nu-i venea să crea­dă… Pur și simplu m-am poziționat în afara con­flic­tului, în zona bună, pozitivă a lucrurilor. Și asta aplic în toate sectoarele vieții mele.

„Neuronii « prăjiți » nu se mai refac”

Toată lumea este în agitație permanentă și nu prea știe să întrețină acest miracol cu care a fost dăruită: creierul. Corpul omenesc este un miracol. Creierul și gândirea umană, la fel. În timpul unei conver­sații, în creierul meu se pun în funcțiune mii și mii de legă­turi simultan, de gândire, de percepție, de auz, de văz, conexiuni care mă ajută să vă dau un răspuns cât mai bun… exact ca un miracol. Or, omul face tot ce e posibil să-l lichideze, face tot ce e rău pen­tru creierul său. Suprasolicită organul cerebral cu foarte multe elemente perturbatoare și nu merge pe o linie conducătoare, prioritară, în cursul unei zile sau a la longue, se disipează în tot felul de lucruri mă­runte, total neimportante, și nu își canalizează toată energia, toată puterea, toată inteligența și crea­ti­vitatea către lucruri pozitive, generatoare de bucu­rie și satisfacție.

Știți că cele mai multe celule nervoase se pierd la furie, la ceartă? Neuronii „prăjiți” nu se mai re­ca­pătă. Aveam o șefă mică și grăsuță, care la un moment dat spunea, „Nu uita, dragul meu, că ini­ma este mică, dosul este mare… Nu le mai pune la inimă…”. Foarte bună ideea. Puneți supără­rile în altă parte, nu la inimă. În plus, persoanele nervoase, ușor iritabile, care din țânțar fac armăsar, ajung repede la dereglări. Le crește tensiunea. De­vin anxioși. Ori primesc diagnosticul de colon iri­tabil.

(va urma)

Prof. univ. dr. doc. Alexandru-Vladimir Ciurea, Membru A.O.Ş.R.

sursa: art-emis.ro

Sfaturi pentru izolare de la regizorul rus Kirill Serebrennikov, care a stat doi ani în arest la domiciliu: ”Plăcerea, cuvântul-cheie”

Regizorul rus de teatru şi film Kirill Semyonovich Serebrennikov care a stat aproape 20 de luni în arest la domiciliu (2017-2019), a făcut vineri zece recomandări pentru a suporta mai bine izolarea în aceste vremuri de pandemie de coronavirus, relatează EFE, preluată de Agerpres.

Expert în izolare

„Să trăieşti izolat într-o casă sau într-un apartament, singur sau cu familia, nu este un blestem divin şi nici o pedeapsă. De fapt, este momentul adevărului”, a declarat el ziarului digital Meduza.

Serebrennikov, care nu a avut voie să plece din casă între august 2017 şi aprilie 2019, se consideră „un specialist în izolare” şi a scris mai multe piese şi scenarii în această perioadă a vieţii sale.

„Dacă, având în vedere situaţia, eşti capabil că extragi doar lucruri pozitive, izolarea şi singurătatea nu vor fi inutile. Acceptă ceea ce ţi-a fost hărăzit ca pe un dar al destinului”, a insistat el avansând primul sfat.

Al doilea sfat este de a şterge din vocabular cuvintele „carantină” şi „izolare” şi să te pregăteşti psihic pentru a începe de la zero, să dai un „restart” vieţii tale.

Serebrennikov recomandă să-ţi suni părinţii, prietenii, profesorii, „prima dragoste” şi oamenii care au fost „importanţi” în viaţa ta.

„Este un prilej pentru schimbare. Trebuie să recuperăm vechile legături. Sună-i şi mulţumeşte-le. Când se va sfârşi izolarea, numărul tău de prieteni va creşte”, a spus el.

Cărţi voluminoase

Este momentul ideal să citim cărţi voluminoase. Toţi avem în bibliotecă vreun roman cu multe pagini. „De fapt, nu le citim niciodată, de obicei nu trecem de primul capitol”, a precizat Serebrennikov.

Potrivit acestuia, acum este momentul să citim „Don Quijote” de Miguel de Cervantes, „Război şi Pace” de Lev Tolstoi, sau „Ulise” de James Joyce. „Vei ieşi din izolare un alt om… nu vei mai fi niciodată acelaşi”, a asigurat el.

Pe lângă ţinerea unui jurnal, nu neapărat literar, şi scrierea memoriilor, el recomandă să elaborăm o listă cu lucruri care sunt cu „adevărat importante în viaţa noastră”. Această listă va servi ca foaie de parcurs pentru viitor, a recomandat artistul rus care se consideră budist.

Învăţarea unei limbi străine sau unei deprinderi artistice

Serebrennikov nu vede o ocazie mai bună de însuşire a unei deprinderi artistice decât izolarea, fie că este voluntară sau forţată.

„Toţi am vrut la un moment dat să facem în viaţa noastră unele lucruri, pe care până la urmă nu le-am făcut. Scrie, desenează, sculptează. Nu-ţi fie frică, din fericire nu te vede nimeni”, a precizat el.

„De obicei timpul îţi este duşman, dar în acest caz îţi poate fi prieten, poţi de exemplu să înveţi o limbă străină”, explică Serebrennikov.

„Este ideal pentru a combate boala Alzheimer şi pentru a dezvolta memoria. Există milioane de metode. Fă-ţi temele în fiecare zi, citeşte, învaţă un cuvânt, zece, douăzeci de verbe. Şi fă un mare pas pentru a învăţa o altă cultură, o altă viaţă, o altă lume”, a îndemnat el.

Nu trebuie uitat nici de importanţa de a lăsa în urmă rutina cotidiană, de planificarea unei diete sau de a face sport – yoga sau gimnastica zilnică – deşi cuvântul cheie pentru un artist este „plăcere”.

Plăcerea, cuvântul-cheie

„Un mare cuvânt trebuie să fie: plăcerea. Să vedem filme noi, să ascultăm muzică nouă, să facem sex, să plantăm flori, să croitorim. În fiecare zi să existe ceva nou în viaţa noastră. Să începem de la zero, cu plăcere”, a comentat regizorul rus.

Serebrennikov, mereu critic cu morala ultraconservatoare a Kremlinului, se declară nevinovat de acuzaţia de deturnare de fonduri publice, lansată împotriva lui şi pentru care aşteaptă să-i fie redeschis procesul în noiembrie.

Regizorul a fost distins în timpul odiseii sale judiciare cu Ordinul Artelor şi Literelor, una dintre principalele distincţii ale Republicii Franceze, iar Festivalul de la Cannes şi de la San Sebastian au proiectat în absenţa sa filmul „Summer” despre viaţa vedetei rock sovietice Victor Tsoi.

sursa: G4Media.ro

Medicamente de primăvară: Frunze verzi de leuştean şi de ţelină (partea a II-a)

Ţelina verde

Lăsate pe nedrept în umbră de către bulbul plantei, frunzele ţelinei sunt, de fapt, mult mai active din punct de vedere terapeutic decât le­gendara sa rădăcină. Chiar şi în mâncăruri, ţelina verde, proaspăt tocată, dă o aromă şi un gust mai plăcut şi mai puternic decât ră­dăcina. Pe urmă, ca şi leuşteanul, a cărui „verişoară” este, ţelina face parte din familia Apiaceae, frun­zele ei având proprietăţi terapeutice destul de asemănătoare, dar şi unele caracteristici speciale, deloc de neglijat. La fel ca şi leuşteanul, ţelina conţine în frunzele sale uleiuri volatile cu efecte antibiotice, flavone cu acţiune antioxidantă ori clorofilă cu efecte antitumorale şi anti­virale. Pe de altă parte, proprietăţile sale afrodi­siace, dar şi cele anti-îmbă­trânire şi de reglaj hormonal fac din ţelină un remediu redutabil, fără sea­măn în bucă­tărie şi în… farmacie. În cele ce urmea­ză, vom afla mai mul­te despre proprie­tăţile acestui zarza­vat-medi­cament:

Ţelina şi hormonii feminini

Frunzele proaspete de ţelină sunt un excepţional reglator al activităţii ovarelor şi a glandelor cortico-su­prarenale. Sucul de ţelină verde (10 linguri pe zi) pre­­vine ciclul menstrual dureros, regularizează perioa­dele de timp dintre menstre şi stimulează uşor apariţia ovulaţiei. Acelaşi suc este un excepţional ajutor pentru tulburările care apar pe fond de stres la nivelul glande­lor suprarenale. Femeile care reţin apă în ţesuturi, care transpiră foarte abundent sau care au tulburări de apetit ar trebui să facă o cură de minimum 30 de zile cu suc de ţelină, din care să consume câte 50 ml, de 2 ori pe zi.
* Contra frigidităţii – se consumă 50-100 ml de vin obţinut din frunze şi seminţe de ţelină, preparat după reţeta de mai jos. Remediul se ia pe stomacul gol sau la minimum două ore după consumarea alimentelor şi cu 15-30 minute înaintea actului sexual. Efectele sunt rapide. Pentru îmbunătăţirea vieţii sexuale pe termen lung, se recomandă şi salatele cu frunze de ţelină, pul­berea de seminţe de ţelină (2 g pe zi), care au efecte pu­ternice de relansare a activităţii ovarelor.

Ţelina şi reîntinerirea

Frunzele de ţelină stopează procesele oxidative de la nivel celular, prevenind şi chiar inversând sensul pro­ceselor de îmbătrânire. Se recomandă consumul de frun­ze de ţelină proaspăte (minimum 50 g zilnic), aso­ciat cu o dietă preponderent crudivoră, cele două mij­loa­ce tera­peutice conjugate făcând adevărate minuni. Se ţine o cură de minimum 3 luni, timp în care se con­su­mă zil­nic ţelina proaspătă, asociată cu o alimentaţie integral vegetariană, gătită termic doar în proporţie de 30%.
Frunzele de ţelină sunt foarte eficiente contra pro­ble­melor oculare, osoase, musculare şi articulare, de­oa­rece sunt bogate în flavonoide, cu efecte antiinfla­matoare, în vitamina C, în fitohormoni cu efect întine­ritor. Cura cu ţelină este foarte importantă şi pentru com­baterea efectelor secundare nefaste ale corticoi­zi­lor, diureticelor şi statinelor, cu care sunt adesea tratate afecţiunile vârstei a treia.

Ţelina şi bolile cardio-vasculare

Sucul din ţelină verde este folosit în mod tradiţional în China pentru reducerea presiunii arteriale şi pre­venirea bolilor de inimă. Reţeta este simplă: se ames­tecă sucul de frunze cu miere în cantităţi egale şi se administrează 5 linguri din acest amestec, de 3 ori pe zi, timp de minimum o lună. Studii recente au arătat că după 6 săptămâni de tratament, valorile presiunii arte­riale au scăzut, la cei mai mulţi dintre pacienţi, cu 12-15%, aceasta datorându-se atât efectelor vasodi­lata­toare, cât şi celor diuretice ale acestui zarzavat.
Frunzele de ţelină sunt eficiente şi contra ischemiei cardiace, ajutând la prevenirea infarctului. Aceasta, deoarece ţelina are în compoziţia frun­zelor sale aşa-numitele „ftalide”, substanţe care au efecte relaxante asupra muscula­turii netede şi care fac arterele să îşi mă­rească diame­trul. Mai mult, această categorie de sub­stanţe redu­ce nivelul hormo­nilor de stres din sânge, împiedi­când astfel vaso­constricţia şi pu­seele de hiper­ten­siune. Se recomandă cura cu suc de ţelină (150 ml pe zi), dar şi consumul de ţelină sub formă de salată, în cure de 6 săptămâni, minimum.

Ţelina şi cancerul

Studii de laborator au arătat că anumite substanţe active din ţelină, aşa-numiţii compuşi acetilenici, sto­pează creşterea tumorilor. Alte substanţe din acest zar­za­vat, cumarinele, au un important rol în prevenirea pro­ceselor de malignizare. Ca atare, se recomandă – atât pentru prevenire, cât şi ca adjuvant contra afec­ţiunilor tumorale – consumul de ţelină proaspătă, sub formă de salată, câte 50-70 g pe zi.
Efecte deosebite are ţelina contra cancerului de co­lon şi de rect, un studiu făcut în China, la Colegiul de Medicină din Harbin, pe 336 de cazuri de cancer colo-rectal, a dovedit că un consum ridicat de frunze de ţelină şi de ceapă verde, în special, şi de zarzavaturi verzi, în general, ameliorează această formă de cancer. Un rol la fel de important îl au – se pare – cele două ve­getale şi în prevenirea acestei forme de cancer. Se reco­mandă, aşadar, con­sumul zilnic de salate de cru­dităţi, asezonate din belşug cu frun­ze de ţelină şi de ceapă verde.
Ca adjuvant contra leucemiei şi a limfomului ma­lign Hodgkin se recomandă consumul de suc de ţelină verde, câte 100 ml, de două ori pe zi, combinat în pro­por­ţii egale cu suc de rădăcină de mor­cov. Sucul se bea foarte proaspăt, pentru a împiedica deterio­rarea unor substanţe conţinute de frunzele de ţelină, substanţe care sunt o speranţă în trata­men­­tul acestor afecţiuni. Studii de medicină ex­pe­ri­mentală au arătat că mai multe prin­cipii active con­ţinute de ţelină (luteolina şi ftalidele) inhibă dezvoltarea tumorilor, inducând apoptoza, adică moar­tea progra­mată a celulelor canceroase.

Ţelina şi frumuseţea

Salatele de crudităţi cu multă ţelină verde sunt un adevărat elixir în tratarea supragreutăţii, a problemelor pielii, dar şi a retenţiei de apă din corp. Această plantă are efecte diuretice, ajutându-ne să eliminăm excesul de apă din ţesuturi şi ajutându-ne la „topirea” mai efi­cientă a adipozităţilor în exces. De asemenea, ţelina verde consumată zilnic (40-70 g) reduce reacti­vitatea la stres, fiind de mare ajutor pentru combaterea aşa-nu­mitelor „accese de foame”, care apar frecvent la obezi, mai ales în condiţii de tensiune emoţională, de gol sufletesc, de frustrare afectivă. Salatele cu multă ţelină verde, consumate zilnic, întineresc pielea, fă­când-o mai elastică, mai luminoasă şi mai netedă. Datorită conţi­nutului său de clorofilă şi de siliciu organic, ţelina mai este folosită şi ca tonic pentru păr şi unghii.

Modalităţi de administrare a zarzavaturilor de primăvară

Adaos în mâncare
Foarte multe din mâncărurile de zi cu zi pot căpăta mai multă savoare prin adăugarea de frunze de leuş­tean ori ţelină foarte fin tocate, aşa încât să nu li se simtă prea tare asprimea. Tradiţional, cele două zarza­vaturi sunt adăugate în mâncărurile calde, cum ar fi cior­bele, tocăniţele, drobul, însă este recomandat ca acest zarzavat să fie pus şi după prepararea termi­că, nu doar în timpul ei, pentru păstrarea unei părţi im­portante din conţinutul lor de vitamine şi enzime. Fo­lo­siţi frunzele de ţelină şi leuştean şi ca adaos aromatic şi, totodată, ca element decorativ, în salate, sandvi­ciuri, sosuri ori garnituri.

Sucul
Pentru a obţine sucul de leuştean sau ţelină se mi­xează o mână de frunze proaspete, la care s-au adău­gat 4 linguri de apă, după care se lasă jumătate de oră la macerat, apoi se filtrează. Licoarea obţinută este bine să se consume imediat sau să fie păstrată la fri­gi­der, dar nu mai mult de 4 ore. Sucul proaspăt ob­ţi­nut din frun­zele de leuştean sau ţelină este un puter­nic me­dicament care, de obicei, nu se administrează sin­gur, ci diluat în puţin suc de rădăcină de morcov. De regulă, se iau de 4 ori pe zi câte 3-4 linguri de suc de frunze, diluate în câte un sfert de pahar de suc de morcov.

Vinul
O sută de grame de frunze de leuştean proaspăt sau de ţelină proaspătă se toacă mărunt şi se pun la macerat în 750 ml de vin alb, într-o sticlă care se în­chide erme­tic şi se păstrează la temperatura camerei, vreme de două săptămâni. După trecerea acestei pe­rioade, ames­tecul se filtrează, iar preparatul astfel obţinut se păstrea­ză la rece, în recipiente bine închise. Se bea câte un păhărel înainte de masă. Vinul de leuş­tean este un leac străvechi, cunoscut pentru efectele sale în combaterea anorexiei, a indigestiei, a unor boli cardiace, asociate cu retenţia de lichide.
Vinul de ţelină, la rândul său, este un puternic diu­retic, reglează menstrele şi activitatea ovarelor. Dacă la macerare se adaugă, alături de frunze, şi vreo 10 g de seminţe de ţelină pisate, vinul capătă proprietăţi afro­disiace, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi.

Medicamente de primăvară: Frunze verzi de leuştean şi de ţelină

Aflate la îndemână, în grădină şi în pieţe, leuşteanul şi ţelina verde şi-au pierdut aura de plante medicinale, fiind puse în ciorbe doar pentru aroma lor. Dar, pe lângă arome, cele două legume sunt extrem de bogate în clorofilă şi alte principii active, care au o imensă capacitate de a absorbi toxinele din corp. La început de mai, leuşteanul şi ţelina verde au maximumul de potenţial curativ. Să le cunoaştem mai bine şi să le facem o plecăciune înainte de a le pune pe tocător

Leuşteanul verde

În bucătăria tradiţională românească, leuşteanul este indispensabil în timpul primăverii. Fie că este vorba de delicioasele ciorbe de post, al căror gust sporeşte prin frunzele aromate ale leuşteanului, sau de bucatele de Paşte, unde leuşteanul e salvator, deoarece contraca­rea­ză toxicitatea ridicată a cărnii de miel, acest zarzavat este nelipsit. Apoi, este imposibil să nu îl remarci în gră­dină, datorită staturii sale impozante, dar şi a ver­de­lui uşor albăstrui al frunzelor sale lucioase, ca să nu mai vorbim de aroma lui inconfundabilă. În popor, era cu­noscut deopotrivă ca aliment, dar şi ca plantă magică, fiind creditat cu puteri extraordinare, de alungare a spi­ritelor rele. Nu exista talisman mai puternic împotriva zburătorilor, ielelor şi a altor ameninţări de din­colo, de­cât combinaţia dintre leuş­­tean şi iarba creaţă (un soi de mentă de grădină). Din punct de vedere ştiinţific, prin­ci­piile active pe care le conţine au o pu­ternică acţiune tera­peutică asupra apa­ratului respirator, a aparatului reno-urinar, asupra sistemului endocrin şi a celui imu­nitar. Este un excelent remediu pentru pre­ve­nirea boli­lor, atunci când este consumat sistematic, putând de­veni, la nevoie, când este dozat corespun­zător, şi un remediu eficient într-o multitudine de boli.

Leuşteanul şi digestia

Frunzele sale sunt un excelent tonic digestiv, care creşte secreţia de sucuri, alungă inapetenţa şi pune în mişcare tubul digestiv. Se recomandă contra dispepsiei, gastritei hipo- şi hiper-acide, dischineziei biliare (fiere leneşă). Leuşteanul reglează şi secreţia de sucuri gas­tri­ce, favorizează peristaltismul gastric şi elibe­rarea bilei din colecist, are efecte antiinflamatoare, fiind un adjuvant util în cazul colecistitei şi al pancreatitei. Tra­tamentul este simplu: se mestecă 1-2 frunze proas­pete de leuştean înainte şi după masă.
În cazul lipsei poftei de mâncare, a senzaţiei de greaţă persistentă, cu un sfert de oră înainte de masă, se consumă una-două frunze proaspete de leuştean, care se mestecă îndelung. Uleiurile volatile şi substan­ţele amare pe care le conţin sunt un excelent stimulent digestiv şi măresc pofta de mâncare. Are, datorită aci­dului angelic conţinut în frunzele sale, şi efecte tonice nervoase şi psihice, fiind ca atare eficient şi în cazul anorexiei psihice. Un element interesant este că atunci când sunt consumate în cantităţi mai mari (5-10 frunze odată), efectul frunzelor de leuştean este cel opus, di­minuând pofta de mâncare, şi constituie un tratament util contra apetitului alimentar excesiv.

Leuşteanul şi sănătatea intestinelor

În cazul sindromului colonului iritabil se recoman­dă consumul de leuştean proaspăt, în cantităţi cât mai mari, precum şi administrarea unei căni de infuzie com­binată de frunze de leuştean, de două ori pe zi. Un stu­diu recent arată că flavonoidele conţinute în frunzele acestei plante au efecte antiinflamatoare asupra mucoa­sei intestinale, în timp ce substanţele sale volatile, cu efect antiseptic, reglează flora tubului digestiv. Rezul­tate foarte bune se obţin prin combinarea acestui trata­ment cu administrarea de uleiuri bogate în acizi graşi Omega 3 (conţinuţi de peşte, de seminţele de in etc.).
În cazul colicilor intestinale şi al spasmelor diges­tive, se bea o cană de ceai fierbinte de leuştean, obţinut prin opărirea a 2 linguriţe de frunze uscate cu 250 de ml de apă. Leuşteanul conţine substanţe active cu efecte antispastice şi carminative, fiind printre cele mai efi­cien­te plante medicinale în aceste afecţiuni.

Leuşteanul şi bolile renale

Un studiu realizat în Germania arată faptul că sucul proaspăt de leuştean (10 linguriţe la o cană de suc de mor­cov, cu care se bea combinat) ajută la dizolvarea pietrelor la rinichi (uraţi, oxalaţi) şi previne formarea lor. Atunci când nu există leuştean proaspăt la înde­mâ­nă, efecte excelente se obţin şi prin consumarea zilnică a 1-2 căni de infuzie combinată, preparată din 2 lin­gu­ri­ţe de plantă uscată (frunze şi seminţe) la 250 ml de apă.
Pentru prevenirea cistitei (inclusiv a recidivelor sale) se consumă mult leuştean proaspăt, adăugat la diferite mâncăruri. Odată instalată cistita, ea se tratează cu infuzie combinată de leuştean, din care se consumă câte 3 căni pe zi, administrate la 2 ore după masă.
În cazul retenţiei de urină, se recomandă leuşteanul proaspăt, tăiat marunt, adăugat la supe calde şi în sala­tele de legume. Consumat în cantităţi suficiente (mini­mum 20 g pe zi), are efect diuretic, antispastic, fiind in­di­cat pentru retenţiile de urină care apar post-ope­rator, după cistitele acute, după administrarea medi­ca­men­telor ce inhibă diureza sau în une­le afecţiuni tu­mo­rale. Suplimen­tar, se consumă sucul de leuştean proas­păt, câte 1 lingură luată din oră în oră, pe parcur­sul zilei. Principiile active nu doar stimulează formarea urinei şi eliminarea ei, ci ajută şi la elimi­narea masivă a ureei şi a altor produşi reziduali din organism.Leuşteanul şi pielea

În medicina populară, leuşteanul cules primăvara este considerat deopo­trivă un elixir de sănătate şi de fru­museţe pentru piele, utilizările sale fiind surprinzător de diverse în acest domeniu.
* Contra tulburărilor de pigmentare (pete) ale pielii, se freacă zona afectată cu frunze proaspete de leuştean, zdrobite în prealabil. Aplicaţia durează cinci minute şi se repetă de două ori pe zi, vreme de o săptă­mână. Efectele sunt excepţionale în cazul petelor care apar în contact cu diverse substanţe chimice. În cazul petelor pe piele care apar pe fondul unor tulburări in­terne, tratamentul extern este dublat cu o cură de de­to­­xi­fiere, cu o durată de minimum 2 săptămâni, timp în care se iau 12 linguriţe de suc de leuştean pe zi.
* Contra reacţiilor alergice la nivelul pielii, frunzele proaspete de leuştean se toacă foarte bine pe o planşetă de lemn sau se mărunţesc în mixer, după care se învelesc într-un tifon subţire şi se aplică pe locul afectat, unde se lasă vreme de o oră. Are efecte antihis­taminice directe, diminuează inflamaţia, calmează mân­cărimile.
* Pentru tratarea arsurilor de gradele I şi II, se striveşte o mână de frunze proaspete de leuştean pe o planşetă de lemn, apoi se aplică pe locul afectat, unde se ţin vreme de minimum o oră. Această aplicaţie are efecte calmante locale, antiinflamatoare, previne infec­ţia şi grăbeşte refacerea ţesuturilor distruse.

Leuşteanul şi protecţia… magică

În Apuseni, fetelor aflate la pubertate li se dădea să mănânce dimineaţa turte de grâu cu leuştean verde, ca să fie ferite de „zburători şi alte ispitiri necurate”. În nordul Moldovei, se credea că rădăcina de leuştean, dez­­gropată în Vinerea Mare şi administrată pisată în fiecare seară, ajută la alungarea spiritelor rele din om, fiind o metodă de exorcizare. De ase­me­nea, se credea că, adăugate în apa din scăldă­toare, frun­zele de leuştean alungă gândurile negre.

primit pe e.mail

(va continua)

 

 

 

 

Psihocardiologia

 O nouă disciplină medicală, psihocardiologia cerceteaza când și cum furia, frica și tristețea ne zdrobesc, literralmente, inima.

Nu numai tigarile si friptura de porc uzeaza motorul vietii. Treptat, specialistii descopera cu uimire ce legaturi stranse exista intre universul nostru afectiv si sanatatea inimii. O noua disciplina medicala, psihocardiologia, cerceteaza cand si in ce fel frica, furia si tristetea ne ameninta viata

 

O piatra pe inima

N-a fumat niciodata. Merge regulat la inot. Valorile colesterolului sunt in ordine, tensiunea putin sub limita normala. Corina Popa (numele e schimbat) e un model de persoana sanatoasa. In pericol sunt altii, credea ea: fumatorii, supraponderalii, hipertensivii sau bolnavii de diabet. Dar in vara anului 2007… Corina se prabuseste la ea in casa, cu dureri puternice in piept, in bratul stang si in maxilar. Vomita. Fiica ei cheama salvarea: se pare ca e vorba de un infarct. La spital, medicii nu-si cred ochilor. Cand examineaza cu cateterul vasele coronariene, cautand portiuni ingustate sau obturari care in mod normal constituie cauza unui infarct, nu gasesc nimic. Tinand seama de varsta pacientei, 69 de ani, vasele de sange sunt ireprosabile. Largi ca niste tevi abia iesite din fabricatie. Abia dupa o ecografie, care pune in evidenta o deformare neobisnuita a inimii, medicii reusesc sa ajunga la o concluzie: Corina Popa sufera de asa-numitul „sindrom al inimii zdrobite”. „Din fericire”, explica ei, „boala nu reprezinta un pericol pentru viata pacientului, insa primele simptome sunt identice cu ale infarctului. Cauza sunt hormonii stresului, ce paralizeaza pentru un scurt interval de timp muschiul inimii.”
Din discutiile cu pacienta, reiese ca inainte de incident, ea se afla la capatul puterilor. Cu un an si jumatate in urma, sotul ei murise de cancer pulmonar, dupa 45 de ani de casnicie. Corina il ingrijise zi si noapte, fara sa se crute, iar dupa moartea lui, avusese luni intregi atacuri de panica. Pierderea tovarasului de viata o imbolnavise – ii zdrobise inima.
Exista cateva expresii populare foarte plastice, care descriu o asemenea situatie. Se spune: „Am o piatra pe inima” sau „Mi s-a oprit inima de frica” ori, ca in cazul nostru: „Asta mi-a zdrobit inima”. Intre timp, medicii au aflat cat adevar ascund aceste zicale.

Sufletul ucigas

Durerile sufletesti pot omori inima

Organul situat dedesubtul sternului a fost considerat multa vreme un exemplu de mecanism robust: o pompa de marimea unui pumn, care se contracta de aproximativ 100.000 de ori pe zi, lasand sa treaca prin ea cam 7000 litri de sange – volumul unei cazi de baie, inmultit cu 46.. O pompa ce functioneaza in general fara necesitati de intretinere, timp de mai multe decenii, cu conditia ca tevile ei de alimentare sa nu se infunde, datorita unor influente genetice sau unui mod de viata nesanatos – intelegand prin asta fumatul, alimentatia bogata in grasimi animale, sedentarismul. Acum cativa ani, cand primii medici si psihologi si-au pus intrebarea daca nu cumva suferintele psihice „ataca inima” literalmente, ei au fost intampinati cu zambete ingaduitoare. Insa de atunci si pana astazi, psihocardiologia, disciplina medicala specializata in efectele patologice produse de stresul psiho-social asupra inimii, a prins contur si a castigat teren. Au iesit de sub tipar manuale voluminoase. Iar in tot mai multe spitale din Occident, lucreaza mana in mana cardiologi, specialisti in psihosomatica si psihologi.
Aceasta noua orientare medicala are la baza constatarea ca durerile sufletului au suficienta putere pentru a provoca o paralizie a unor portiuni din miocard.

Boala a fost numita „sindromul inimii zdrobite” si, din nefericire, ea duce adesea la declansarea unui infarct cu posibile urmari fatale. Iar lista sentimentelor nocive este lunga: furia, nervii nestapaniti, frica, tristetea si mania presupun riscuri de care nu suntem constienti, la fel ca si epuizarea, descurajarea si depresia.
Unii sunt afectati indata dupa un eveniment traumatizant: dupa o catastrofa naturala cum ar fi un cutremur, dupa un atac terorist, dupa ce au primit vestea mortii unei persoane apropiate, dupa un accident. Altii, cum este Corina Popa, sufera de o perioada indelungata, pentru ca la un moment dat sa se prabuseasca, fara sa poata fi identificata o cauza imediata. Insa cel mai adesea se constata o suprapunere a ambelor variante. „Tipica este combinatia celor doua forme de solicitare – cronica si acuta”, afirma specialistii. „Deja cu luni de zile inainte de infarctul propriu-zis, pacientii se simt extrem de obositi, extenuati si lipsiti de energie. Ingrijorati de starea lor, multi se prezinta la medic. Daca apoi se adauga si o enervare brusca, infarctul se produce instantaneu.”

Ce se petrece acolo, sub piele, muschi si coaste? Cum se ajunge de la stari de spirit la obturari ale vaselor de sange? Cum paralizeaza sufletul inima? Pana in prezent, cercetatorii n-au elucidat toate detaliile acestor procese primejdioase, insa esenta lor este mai presus de orice dubiu: cand tristetea, starile conflictuale, frustrarea sau melancolia dureaza saptamani si luni, ele nu mai inseamna pentru organism decat un singur lucru – stres si anume in varianta sa nesanatoasa, cronica: sindromul inimilor zdrobite. Efectul lui nu este totdeauna mortal.
Unii dintre cei loviti isi revin. In schimb, altii au mai mult ghinion: la ei stresul forteaza indesirea batailor inimii si totodata deteriorarea vaselor. Acestea devin mai rigide si se ingusteaza, acoperindu-se cu depuneri ce pot impiedica circulatia normala a sangelui. Ori se fisureaza si formeaza cheaguri – un risc cu atat mai crescut, cu cat sangele pacientului respectiv tinde sa se coaguleze mai rapid. In punctul acesta, pericolul de infarct e major.

Lipsa aprecierii

In cazul lui Valentin Abrudan, factorul declansator al infarctului a fost o cearta cu seful. Barbatul lucra ca indrumator pentru persoanele cu handicap. „La serviciu ma aflam intr-o agitatie permanenta, nu-mi permiteam nici o clipa de odihna”, povesteste el. „Treptele in institutie le urcam si le coboram cate trei odata, aveam mereu sentimentul ca nu-mi fac munca indeajuns de repede.” Apoi a aparut o colega noua, care a inceput sa-l sicaneze sistematic. In cele din urma, a sosit si ziua cand seful i-a spus in fata ca vrea sa scape de el – dupa mai mult de zece ani. Abrudan a facut infarctul la sase ore dupa acea discutie, seara in pat.. Abia implinise 40 de ani. Dusese intotdeauna o viata sanatoasa, era vegetarian si practica regulat joggingul, nu avea obiceiul sa fumeze si consuma foarte rar alcool. In acelasi timp insa, traia neincetat sub tensiune. Iar in final, fusese supus unui ultim soc. Statisticile medicale atesta fara putinta de tagada faptul ca relatiile dificile la locul de munca obosesc inima. Enervarile permanente la serviciu dubleaza riscul de infarct la persoane initial sanatoase.

Al doilea punct sensibil in atmosfera zilnica de la lucru este lipsa de apreciere: oamenii dau ce au mai bun in ei in profesie si nu se simt recompensati pentru aceasta. Recompensarea insuficienta poate imbraca forme diferite: salariu modest, statut inferior, lipsa unor sanse de promovare, nesiguranta locului de munca, un sef coleric sau colegi agresivi. Printre exemplele tipice se numara, de pilda, medicii secundari, care presteaza o munca de raspundere, sunt prost platiti si nici n-au vreun cuvant de spus in cadrul ierarhiilor rigide din spitale. Sau mamele active profesional, care se istovesc pe doua fronturi, fiind nemilos criticate pretutindeni. Sau cei cu vocatia daruirii, care isi cheltuiesc energia pentru altii, fara nici un fel de recunostinta.

Deschideti-va sufletul!  Emotiile negative pot fi fatale

Este un fapt dovedit ca oamenii care suporta un stres emotional cronic percep altfel lumea inconjuratoare, iar acesta e inceputul unui cerc vicios: la ei pragul de „alarma” a coborat sub limita normala, creierul lor este mai atent si mai receptiv la stimulii exteriori. Au deseori reactii de spaima ori emotie, organismul lor se comporta in fata unor situatii banale, cotidiene, ca si cum ar fi unele de extrema urgenta. E vorba de oameni care n-au posibilitatea sa discute cu cineva despre emotiile lor negative. Ei nu se elibereaza de aceste sentimente, ci le retin si le refuleaza. Cu consecinte fatale pentru sanatatea inimii.
Foarte aproape de marginea prapastiei se afla persoanele caracterizate printr-o tristete patologica: depresivii au un risc de infarct de doua ori mai mare, comparativ cu semenii lor mai deschisi si exuberanti. Depresia constituie un stres permanent pentru organism. Un depresiv se gaseste continuu intr-o stare de tensiune distructiva, care modifica intregul metabolism. Din perspectiva unui posibil infarct, depresia nu este cu nimic mai prejos decat factorii fizici de risc cunoscuti, ca fumatul ori hipertensiunea arteriala. „Depresivii trebuie sa invete treptat ca pot avea din nou incredere in propriul lor corp”, spun medicii. De pilda, prin psihoterapie, tehnici de relaxare sau programe echilibrate de sport.

Revizuirea modului de gandire, schimbarea atitudinii, relaxarea – pentru aceasta, cei mai multi necesita ajutorul unui profesionist. Dar multe victime ale stresului merg pe aceasta cale numai dupa ce pompa sistemului lor circulator a cedat. Desi ar putea lua masuri cu mult inainte de colaps: cine nu-si poate depasi tristetea, cine se teme ca va deveni depresiv ar trebui neaparat sa aiba o discutie sincera cu medicul sau de familie, ori sa se adreseze unui psihiatru sau psiholog. Daca problema nu e inca presanta, destule se pot rezolva si cu pasi mici. Concret, aceasta inseamna: fragmentati-va programul de munca cu pauze, mergeti la fereastra, priviti afara si visati cu ochii deschisi. Cand va simtiti la stramtoare, calmati-va deliberat cu ajutorul respiratiei sau vizualizati imagini ce va inspira liniste, pentru a va distanta emotional de situatia care va streseaza.

Pompa cu functionare non-stop

Fara ca noi sa fim constienti de asta, inima noastra isi face datoria neintrerupt, zi si noapte. Invatam s-o pretuim abia cand se defecteaza.

Marimea
Inima este cat pumnul stapanului ei.

Greutatea
* La un adult: 300-350 grame.

Pulsul in stare de repaos (batai pe minut)
* Adult: 60-80
* Nou-nascut: 140
* Maratonist: 35

Numarul batailor de inima la un adult
* In cursul unei zile: 100.000
* In 70 de ani de viata: circa 3 miliarde.

Inceputul
Din a patra saptamana de sarcina, inima embrionului incepe sa pulseze in abdomenul mamei.

Capacitatea de transport
* Pe zi: 7000 litri de sange (de 46 de ori volumul unei cazi de baie).
* In 70 de ani de viata: 178 milioane litri de sange.

Oprirea
Inima inceteaza sa bata abia la trei pana la cinci minute dupa ce omul si-a dat ultima suflare. Daca inima se opreste prima, dureaza doar 30-60 secunde pana cand dispare si respiratia.

Infarctul
Din numarul total de infarcturi, aproape o treime conduc la un deznodamant fatal. Majoritatea au loc in orele diminetii.
Dar si cine nu lucreaza poate trai in conditii de stres cronic. Sa fii somer si sa primesti zilnic cate un nou refuz la o cerere de angajare, sa porti un razboi conjugal ori sa-ti ingrijesti mama bolnava de Alzheimer – asemenea lucruri macina sufletul, la fel ca suprasolicitarea si subaprecierea de la serviciu. E o schema care se repeta la infinit: munca peste puteri, pentru a plati ratele la casa si datoriile. La un moment dat, cand randamentul scade, visul se spulbera, statutul social e compromis, relatia cu partenerul se uzeaza din pricina problemelor. Apoi, pe neasteptate, catastrofa: infarct.
Nu oricine munceste din greu sau are de depasit o serie de probleme personale se confrunta cu acelasi grad de risc. Vulnerabilitatea la stres depinde pe de-o parte de factorii genetici, iar pe de alta, de experienta acumulata si atitudinile dobandite. Ce exigenta avem fata de noi insine? In ce masura suntem obsedati de performanta? Ce importanta acordam situatiilor critice? Le putem gestiona? Pentru unii, o cearta cu nevasta ori toanele sefului reprezinta doar o solicitare nervoasa in plus, pe cand altii se distrug din cauza lor.

Sa n-aveti parte niciodata de o „inima zdrobita”, ci de una plina de Iubire!

sursă:bucătăraș.ro

8 motive științifice pentru care trebuie să bei cafea

1. Te face mai destept. Cafeaua stimuleaza activitatea cerebrala si
 imbunatateste mai multe functii cognitive: memoria, dispozitia,
 vigilenta, nivelul de energie din corp.

2. Este cheia longevitatii Cercetatorii care au studiat sanatatea
 cardiovasculara spun ca o ceasca de cafea fiarta la ibric ar putea fi
 explicatia pentru care locuitorii din insula greceasca Ikaria ajung la
 respectabila varsta de 90 de ani. „Cafeaua greceasca fiarta la ibric
 este bogata in polifenoli si antioxidanti si contine doar o cantitate
 moderata de cofeina, avand mai multe beneficii in comparatie cu alte
 bauturi pe baza de cafea”, spune medical Gerasimos Siasos.

 3. Cafeaua arde grasimile Stiai ca fiecare produs care accelereaza
 arderea grasimilor are in compozitie cafeina? Exista un motiv bun
 pentru asta. Cafeaua stimuleaza rata metabolica cu 3-11%. De
 asemenea, alte studii au confirmat ca aceasta substanta poate sa
 accelereze arderea grasimilor cu 10% in cazul persoanelor obeze si cu
 29% in cazul persoanelor slabe.

 4. Cafeaua contine ingrediente interesante Cafeaua este 98% apa. Insa celelalte substante in proportia de 2% sunt cele mai importante. Aroma cafelei este data de 2-etilfenol, o substanta care in cantitati mai
 mari s-ar putea sa-ti provoace greata. Consistenta cremoasa a cafelei
 este data de acetil metil carbinol, o substanta ce se gaseste si in
 unt. Trigonelina ii da o aroma de pamant, dar lupta si cu bacteriile
ce ataca dintii. 3,5 acid dicafeoylquinic este o alta substanta
 prezenta in cafea, care protejeaza creierul de radicalii activi.

 5. Cafeaua combate durerile de cap si migrenele Medicii explica acest
 efect al cafelei prin faptul ca medicamentele care combat cefaleea
 contin cafeina. Prin urmare, atunci cand ai dureri de cap bea o ceasca
 de cafea si  durerile de cap vor disparea.

 6. Cafeaua te protejeaza de diabet Diabetul de tip 2 este o problema
 de sanatate enorma, care afecteaza in prezent 300 milioane de oameni in jurul lumii. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca cei care consuma regulat cafea au cu 23-50% mai putine sanse sa dezvolte
 aceasta boala.

 7. Cafeaua te protejeaza de bolile batranetii Pentru ca imbunatateste activitatea cognitiva, cafeaua are efecte puternice impotriva Alzheimerului si a dementei, boli care afecteaza persoanele cu varsta
 peste 65 de ani. Pentru acestea nu exista tratament, dar  o cafea pe
 zi poate fi o metoda foarte buna de preventie.

 8. Cafeaua protejeaza ficatul Si ficatul are de beneficiat de pe urma
 dozei zilnice de cafea. Dr. Craig Lammert, autorul principal al
 studiului, si un gastroenterolog cu Clinica Mayo, a aratat ca un
 consum regulat de cafea poate reduce riscul de contractare a bolii
 numite Colangita sclerozanta primitiva. Aceasta este o boala rara de
 ficat, care poate provoca distrugeri mari si, daca este nediagnosticata sau netratata, poate provoca cancer biliar, ciroza, sau insuficienta hepatica.