Buna Vestire este o sărbătoare creștină celebrată în data de 25 martie, în amintirea momentului în care Arhanghelul Gabriel a anunțat-o pe Fecioara Maria că-l va naște pe Isus din Nazaret.
-Mami, eu când voi avea două penisuri ca tati?
-De ce crezi că are două?
-Am văzut eu. Când face pipi, îl scoate pe cel mic, când vine vecina, îl scoate pe cel mare!
Studiile au demonstrat că oamenii de știință sunt sută la sută de acord cu cei care îi finanțează!
-Vai, ce romantic! După sex m-ai ținut în brațe o jumătate de oră!
-Sunt învățat de la fosta. Așa se dezumfla cel mai repede!
Fosta nevastă mi-a trimis un mesaj cu:
Aș vrea să fii aici!
Așa face de fiecare dată de câte ori trece pe lângă un cimitir!
Sărbătoarea creștină a Sfinților 40 de Mucenici din Sebastia, prăznuită pe data de 9 martie, s-a suprapus peste începerea anului agricol tradițional dinaintea creștinării și a generat o sărbătoare tradițională din România și Republica Moldova: Mucenicii sau Măcinicii. În acea zi, se face curățenie mare în gospodării, incinerându-se gunoaiele strânse numai cu foc adus din casă, pentru a duce căldura din casă și afară. În credința populară a Românilor, în ziua Sfinților Mucenici se încheie zilele babelor, zile capricioase ale îngemănării iernii cu primăvara, lăsând loc zilelor moșilor, zile calde. De aceea, în această zi se fac numeroase ritualuri de alungare a gerului, cum ar fi: lovirea pământului cu bâte sau maiuri, rostind descântece, pentru ca să iasă căldura și să alunge gerul, sau jocul copiilor peste foc.[1]
Mucenici Muntenești
În ziua Mucenicilor, în credința populară, se deschid mormintele și porțile Raiului, iar gospodinele fac, în cinstea sfinților, 40 de colaci numiți sfinți, mucenici sau brădoși.
În Moldova, mucenicii, numiți sfințișori, au forma cifrei 8, o stilizare a formei umane, și sunt copți din aluat de cozonac, apoi unși cu miere și nucă.[1]
În Dobrogea, se păstrează aceeași formă antropomorfică, dar mucenicii[2] sunt mai mici și sunt fierți în apă cu zahăr, cu scorțișoară și nucă, simbolizând lacul în care au fost aruncați Sfinții Mucenici. În Muntenia, pe lângă brădoșii obișnuiți, se face o Uitata pentru morți, un mucenic mai mare, dar orb, pe care copiii îl joacă în jurul focului și care este dedicat celor morți care pe timpul anului au fost uitați.
wikipedia.org
În fiecare an, la data de 8 martie este sărbătorită Ziua Internaţională a Femeii. Această zi a fost la origini un moment de marcare a emanicipării femeii, a luptei pentru drepturi egale în raport cu bărbaţii. La începutul secolului trecut, femeile lucrau majoritatea în domeniul textilelor şi al serviciilor casnice şi erau supuse discriminării sexuale şi sociale, fiind şi mult mai prost plătite decât bărbaţii. Au apărut astfel organizaţiile sindicale, iar de aici până la revoltele industriale n-a mai fost decât un pas, mai ales în SUA, unde opresiunea şi discriminarea fac ca femeile să devină tot mai implicate în campanii pentru a determina o schimbare de mentalitate.
Azi, Ziua Internaţională a Femeii a devenit un moment de mulţumire, apreciere şi recunoaştere a eforturilor mamelor, soţiilor, colegelor, tuturor femeilor ce ne înconjoară, cele care ne oferă bucuria vieţii şi motivaţia de a trăi.
Încă din cele mai vechi timpuri existau momente de venerare a femeilor. În Roma, spre exemplu, zeiţa Cybele, mama zeilor, era venerată încă din anii 250 î.H., sărbătoare cunoscută şi sub denumirea de Hilaria, care ţinea trei zile, de pe 15 până în 18 martie.
În vremea Greciei Antice, în fiecare primavară era serbată Rhea, zeiţa pământului, soţia lui Cronos, zeul timpului şi mama tuturor zeilor şi zeiţelor din Olimp.
Cu timpul, odată cu răspândirea religiei creştine pe mapamond, se consideră că „Mama Biserica” a substituit cealaltă sărbătoare „Mama Zeiţa”, iar muţi istorici afirmă că ceremoniile care erau ţinute în cinstea zeiţei Cybele au fost adoptate de biserică pentru a o venera pe Maria, mama lui Iisus Cristos, care reprezentau puterea spirituală care ne-a dat viaţă şi ne protejează de tot ceea ce este rău. În timp, sărbătoarea a luat denumirea de Ziua Mamei.
În anii 1600, Anglia celebra o zi numită Sâmbăta Mamelor, marcată în a patra sâmbătă a postului Paştelui, pentru a le cinsti pe cele care au dat viaţă pruncilor.
În anul 1857, pe 8 martie, la New York, muncitoarele de la fabricile de textile au ieşit în stradă pentru a protesta împotriva condiţiilor inumane de muncă şi a salariilor extrem de mici. Femeile au fost împrăştiate în mod brutal de poliţie.
În Statele Unite ale Americii, sărbătoarea dedicată mamei a fost propusă, pentru prima dată, ca sărbătoare a păcii, în anul 1872, de către Julia Ward Howe, devenită celebră după ce a scris şi a publicat un protest împotriva masacrului şi violenţei Războiului Civil. Iată ce scria ea în anul 1870: „… acum noi, femeile, să lăsăm deoparte tot ce a mai rămas din căminele noastre pentru o zi de consiliere plină de însemnătate. Haideţi să ne întâlnim mai întâi, în calitate de femei, pentru a-i deplânge şi comemora pe cei morţi…”
În anul 1903, în SUA, organizaţiile sindicale ale femeilor, precum şi femeile cu profesii liberale, luptau pentru dobândirea dreptului de vot, punând bazele Ligii Uniunii Sindicatelor Femeilor.
În anul 1907, Ana Jarvis din Philadelphia a început o campanie pentru a stabili ziua internațională a mamei în luna mai, la comemorarea a 2 ani de la moartea mamei sale, Reese Jarvis.
În 28 februarie 1908, în ultima duminică a lunii, femeile socialiste din SUA au organizat prima zi a femeilor cu demonstraţii ample prin care se cerea dreptul de vot, precum şi drepturi politice şi economice pentru femei. La New York au manifestat nu mai puţin de 15.000 de femei.
Iniţiativa a fost preluată în anul 1910 şi în Europa, în cadrul Conferinţei Muncitoarelor din Copenhaga, la care au participat 100 de femei din 17 ţări. Clara Zetkin, lidera organizaţiei femeilor din Partidul Social Democrat din Germania, a propus ca Ziua Femeii să fie sărbătorită în aceeaşi zi peste tot, în lume. Ideea a fost aprobată în unanimitate, iar această zi a fost văzută ca un sprijin al luptei femeilor pentru drepturile lor. Data a fost aleasă de femeile germane pentru că, în anul 1848, regele Prusiei a trebuit să facă faţă unei revolte armate şi a promis că va face o serie de reforme, inclusiv introducerea votului pentru femei.
Prima Zi Internaţională a Femeii s-a sărbătorit pe 19 martie 1911 în Germania, Austria, Danemarca şi în alte state europene, inclusiv România, fiind asociată cu lupta femeilor pentru emancipare, pentru drepturi egale cu bărbaţii, pentru condiţii mai bune de muncă, pentru dreptul la vot.
Cu toate acestea, la mai puţin de o săptămână, pe 25 martie 1911, a izbucnit incendiul de la fabrica de textile Triangle Shirtwaist, din New York, în care şi-au pierdut viaţa peste 140 de femei, multe dintre ele fiind imigrante de origine evreiască sau italiană şi având vârste cuprinse între 16 şi 23 de ani. Acest accident a atras atenţia asupra condiţiilor de muncă şi a dus la îmbunătăţirea legislaţiei americane în domeniu.
În anul 1913, femeile din Rusia au sărbătorit pentru prima dată Ziua Internaţională a Femeii în ultima duminică a lui februarie.
La 8 martie 1917, sute de femei din Rusia au participat la ample demonstraţii pe străzile din Sankt Petersburg, cerând pâine şi pace, după ce două milioane de soldaţi ruşi muriseră pe front.
În urma Revoluţiei din octombrie 1917, bolşevica Alexandra Kollontai l-a convins pe Lenin să oficializeze Ziua Internaţională a Femeii în Uniunea Sovietică.
În următorii 50 de ani în multe părţi ale lumii sărbătoarea a fost uitată sau i s-au atribuit alte semnificaţii decât cele ale luptei pentru drepturi şi egalitate: Ziua Mamei sau sărbătorirea primăverii.
În anii ’60, odată revitalizarea mişcărilor feministe, sărbătoarea a fost readusă din nou în prim plan.
În anul 1975, cu ocazia Anului Internaţional al Femeii, Organizaţia Naţiunilor Unite a început sărbătorirea Zilei Internaţionale a Femeii la data de 8 martie şi a declarat perioada 1976-1985 Deceniul ONU pentru condiţia femeii.
Doi ani mai târziu, Adunarea Generală a ONU a instituit, printr-o rezoluţie, Ziua Internaţională a Femeii şi Ziua Naţiunilor Unite pentru Drepturile Femeii şi Pace Internaţională.
Tot în ideea emanicipării femeii, un fapt inedit s-a petrecut în Iran: în anul 1982, femeile au recurs la unul dintre cele mai curajoase gesturi ale existenţei lor, când şi-au dat la o parte, întreaga zi, vălul care le acoperea faţa.
Până în anul 2009, România era printre puţinele state ale lumii care, în lipsa unei zile a mamei, a marcat doar ziua femeii – 8 Martie, extinzându-i acesteia aria de semnificaţii.
Acum Ziua Internaţională a Femeii nu este sărbătoare publică la noi, ci Ziua Mamei, marcată ca atare începând din anul 2010 şi sărbătorită în prima duminică a lunii mai.
sursa: radioromaniacultural.ro
de Răzvan Moceanu – RADOR
Ce este mărțișorul?
Cu toate că în Emisfera Nordică, primăvara începe în mod oficial pe 20 martie, pentru noi, românii, 1 martie este ziua pe care majoritatea românilor o așteaptă pe tot parcursul unei ierni friguroase. După 24 februarie, ziua de Dragobete, sau chiar mai devreme de atât, magazinele de bijuterii (și nu numai) comercializeză simboluri de fel și fel, care pot fi din metale prețioase și neprețioase sau din alte materiale, însă împodobite cu șnur împletit din ață roșie și albă. Se așază cu mândrie în piept, fixate cu bolduri sau ace de siguranță, la încheietură și chiar la gât. Vorbim despre mărțișoare – accesoriile pe care le dăruim și purtăm în semn de bucurie și recunoștință pentru dezamorțirea naturii, zilele însorite și culturile roditoare care urmează a fi semănate în primăvară!
Cuvântul mărțișor provine din forma arhaică marț a lunii martie, la care a fost adăugat diminutivul ișor. Conform foclorului, a mai fost numit și marț sau mărțiguș. Pe cât de drăgălaș sună termenul, pe atât de frumoasă este perioada dintre 1 și 8 martie, în care micile accesorii sunt în atenția tuturor.
1 Martie la români
De ce este 1 martie ziua mărțișorului? Pe vremea geto-dacilor, când anul era împărțit în doar două anotimpuri, vara și iarna, martie era prima lună din an. Astfel, pentru strămoșii noștri, 1 martie semnifica ziua care deschidea noul an și era prima dintre Zilele Babelor, care țin până pe 9 martie. Abia în secolul al XVIII-lea, începutul noului an a fost stabilit la 1 ianuarie.
Istoricul Mărțișorului
Conform tradiției geto-dacice, odată cu începerea noului an, șnururi din lână albă și roșie erau oferite în familie și apropiaților, alături de urările precum cele de noroc, prosperitate, bunăstare în familie sau sănătate.
Se pare, totuși, că istoria mărțișorului merge chiar mai departe pe firul cronologic. Cercetările efectuate la Schela Cladovei (în Clisura Dunării) indică existența unor amulete vechi de peste 8000 de ani, sub forma unor pietricele de râu, vopsite în alb și roșu și care erau destinate, cel mai probabil, prinderii pe o ață pentru a fi purtate la gât. Acestea au fost considerate premergătoare ale talismanulului cu fir roșu și alb al geto-dacilor și un fel de simbol mărțișor al perioadelor străvechi.
Cărturarul Iordache Golescu este cel care atestat pentru prima oară mărțișorul, în cartea – tip dicționar „Condica limbii românești” (1832), însă mai multe informații despre semnificația mărțișorului a cules din popor folcloristul Simion-Florea Marian.
Acesta a redat, în „Sărbătorile la români” (1994), cele mai populare practici ale „vechilor români” din ziua mărțișorului și ulterior acesteia. Aflăm, astfel, că:
- în secolele trecute, Mărțișorul, celebrat pe 1 martie la români, era o sărbătoare populară în Bucovina, Moldova, Muntenia și Dobrogea, cu ocazia căreia părinții legau la gâtul sau mâna copiilor câte o monedă de argint sau de aur, utilizând o „cordea roșie” sau un „găitan compus din două fire răsucite de mătasă roșie și albă sau un fir de arnici roși și unul de bumbac alb”, ce simbolizează mărțișorul
- se credea despre mărțișor că dacă va fi purtat timp de 12 zile, de regulă, le va aduce noroc copiilor, îi va menține sănătoși și curați precum argintul sau aurul
- când nu mai era purtat, mărțișorul trebuia să fie pus într-un pom fructifer, iar dacă pomul era roditor în acel an, însemna că și copilului îi va merge bine în viață
- în anumite localități, mărțișoarele erau purtate și de fetele sau soțiile tinere, care credeau că mărțișoarele le vor păstra pielea albă, nearsă de soarele care urma să dogorească toată vara. Acestea spuneau: „Na-ți negrețele / Și dă-mi albețele” ori „Cine poartă mărțișoare / Nu mai e pârlit de soare”.
-
Semnificația mărțișorului
Mărțișorul la români – legende
Soarele, zmeul și feciorul curajos
Una dintre cele mai cunoscute legende care vorbesc despre mărțișor la români spune că demult, Soarele, pentru a vedea cum este viața omenească, s-a transformat într-o fată de o frumusețe impresionantă și a coborât pe Pământ. Aici, fata a fost răpită de un zmeu, iar pentru că nu a putut să se întoarcă pe Cer, întreaga natură a rămas amorțită în beznă și frig, făcându-se iarnă. Pentru a salva lumea, un tânăr curajos s-a luptat cu zmeul și a eliberat-o pe fată, redând Soarele Cerului. Picăturile de sânge ale băiatului s-ar fi scurs pe zăpadă și au topit-o, scoțând la iveală ghioceii. Astfel, primăvara sosise, iar fapta glorioasă a tânărului s-ar fi transmis prin viu grai până astăzi, când culoarea roșie a unui șnur de mărțișor ar reprezenta sângele feciorului, iar cea albă a celuilalt șnur, zăpada.
Zeița Primăverii
Conform unei alte legende populare din Moldova, la 1 martie, zeița Primăvara ieșise la plimbare când a văzut un ghiocel care nu reușea să scoată capul de sub zăpadă, căci era acoperit cu mărăcini. În timp ce zeița Primăvara dădea mărăcinii la o parte, zeița s-a înțepat într-un spin, zeița Iarna s-a înfuriat și a trimis ger și vânt pentru a o opri. Pentru a proteja ghiocelul, Primăvara l-a acoperit cu degetele și s-a înțepat în spini iar picături de sânge au curs pe zăpadă, topind-o. Și din această legendă, unde triumful binelui asupra răului este asociat cu cel al sângelui roșu asupra zăpezii albe, poate deriva semnificația mărțișorului.
Baba Dochia, 1 martie și Mărțișor
O altă legendă este legată de cea a Babei Dochia, un personaj extrem de important în mitologia românească, moștenit din vremea dacică. Baba Dochia pornea pe munte cu oile, de 1 martie, în fiecare an, în căutarea Mărțișorului, vestitorul Pimăverii. Dacă îl găsea, Primăvara începea iar Dochia rămânea sus, pe munte, împreună cu turma sa, până la venirea Iernii.
Legenda spune că într-o iarnă geroasă, și-a trimis nora la râu să spele un ghem de lână neagră până ce acesta devenea alb. După mult chin, un ajutor i-a venit în cale fetei și i-a dat o floare care a înălbit ghemul. Văzând floarea, Baba Dochia a crezut că i-a fost dăruită norei de către Mărțișor, așa că a plecat în căutarea luI. Urcând pe munte, Soarele topise zăpada și Baba Dochia își dăduse jos cojoacele, dar cum încă nu era 1 martie, vremea era schimbătoare. Curând, ninsoarea și gerul au transformat-o pe Dochia în stâncă.
Cine dă mărțișor de 1 martie?
Considerând 1 martie ziua mărțișorului și 8 martie ziua femeii și a mamei, prima lună de primăvară este considerată, în România, luna femeilor, iar mărțișoarele sunt cadourile nelipsite ale acestei perioade.
În copilărie, băieții dăruiesc mărțișoare fetelor, mămicilor, bunicilor și altor doamne apropiate. Fetele pot să-și ofere și ele mărțișoare între ele.
Bucovina este singura zonă din România în care lucrurile se întâmplă altfel, iar băieții sunt cei care primesc mărțișoare de la fete.
Indiferent cine dă mărțișorul de 1 martie, gestul este unul frumos, care încarcă cu voie bună!
- sursa: sabion.ro
Nu subestima niciodată puterea proștilor organizați în grupuri mari.
George Carlin (actor și scriitor american, 1937-2008)
doinaflorescu 