august 2020

Alexandru este praznuit de Biserica Ortodoxa in fiecare an pe 30 august. Crestinii il cinstesc pe Sfantul Alexandru deoarece acesta este unul dintre marii ierarhi ai Bisericii, un aparator neinfricat al credintei crestine in perioada arianismului.

Sfantul Alexandru a trait la inceputurile secolului al IV-lea, pe vremea Sfantului Imparat Constantin cel Mare, fiind ucenic al Arhiepiscopului Mitrofan al Bizantului.

Sfantul Ierarh Alexandru a trait la inceputul secolului al IV-lea, in vremea Sfantului Imparat Constantin cel Mare, fiind ucenic al Arhiepiscopului Mitrofan al Bizantului. Ierarhul a dus o viata modesta, fara stiinta cartilor insa, datorita virtutilor si harismelor sale apostolice, Alexandru a fost considerat indeajuns de demn incat sa il slujeasca pe Sfantul Mitrofan, ca preot al episcopului, iar, in anul 314 ca episcop ajutator.

Odata cu victoria Sfantului Constantin impotriva lui Licinius, imparatul a organizat o intalnire oratorica intre ritorii pagani din Bizant si Ierarhul Alexandru. Paganii au fost infranti de catre Sfant nu doar prin discursul pe care l-a avut, ci si prin minunea pe care a savarsit-o.

Dat fiind faptul ca Sfantul Arhiepiscop Mitrofan era si bolnav si batran pentru a participa la primul Sinod Ecumenic de la Niceea din anul 325, Alexandru este trimis in locul acestuia. Odata cu inchiderea lucrarilor Sinodului, Constantin cel mare Cere tuturor Purtatorilor de Dumnezeu Parinti sa vina in Constantinopol pentru a-l binecuvanta.

Dumnezeu trimite un Inger sa i se arate Sfantului Mitrofan, care ii spuse ca in 10 zile sufletul sau va fi incredintat Domnului. De asemenea, Ingerul ii spuse ca el urmeaza sa il lase pe Alexandru arhiepiscop in locul sau. Episcopii care se aflau la Constantinopol se bucurara de aceasta veste si, odata cu inmormantarea lui Mitrofan, il inscauneaza pe Alexandru ca prim Episcop al noi Capitale a Imperiului.

Odata cu incheierea Sinodului de la Niceea, Alexandru, care pe atunci avea aproape 70 de ani, continua sa fie un aparator darz al credintei crestine in fata intrigilor lui Arie si a acolitilor sai.

Chemat la Nicomidia de catre Constantin pentru a-si explica credinta, Arie reuseste sa il insele pe imparat, semnand o hartie pe care acesta il recunostea pe pe Fiul lui Dumnezeu ca fiind nascut inainte de toti vecii.

Profitand de aceasta marturisire, Arie cere reintegrarea sa in Biserica, iar la presiunile facute de Eusebiu de Nicomidia, imparatul accepta cererea, spunandu-le episcopilor care s-au reunit la sinodul din Tir (335) sa o examineze.

Sinodul, compus in mare parte din partizani ai lui Arie, se intorc impotriva Sfantului Atanasie cel Mare, tratandu-l drept vrajitor, bruta, dar si semanator de discordie. La auzul acestora, Atanasie se imbarca in secret oe o corabie pentru a ajunge la Constantinopol in incercarea de a vorbi cu imparatul. Toate acestea se petreceau in timp ce sinodul de la Tir il trimiteau in exil la Treves (orasul nemtesc Trier de astazi).

Arie incerca sa sa revina in Alexandria, insa la auzul vestii, porni o razmerita contra lui, fapt care l-a determinat pe Constantin sa il cheme la Constantinopoul undeva va avea sa se impartaseasca cu Sfantul Alexandru.

Eusebiu, impreuna cu acolitii sai au incercat prin nenumarate moduri sa faca presiuni asupra Sfantului Arhiepiscop sa slujeasca Sfanta Liturghie, in decursul careia sa se impartaseasca cu ereticul de Arie.

Sfantul Alexandru se retrase in Biserica Sfanta Irina si, ingenunchiind, se ruga neincetat lui Dumnezeu cu aceste cuvinte: “Doamne, daca Arie trebuie sa fie impacat cu Biserica, atunci slobozeste pe robul tau cu pace. Dar daca ai mila de Biserica Ta si nu vrei ca mostenirea Ta sa se faca de rusine, atunci ia-l pe Arie, pentru ca oamenii sa nu ia erezia drept Adevarata Credinta.”

Sambata, cu o zi inainte de slujba care trebuia sa aiba loc, Alexandru se gasea in piata, aproape de coloana de porfira ridicata de Constantin cel Mare. Arie, chemat de nevoile firesti, merse la closet, moment in care matele au crapat in el, loc unde a si murit de altfel.

La auzul vestii, Alexandru ii multumi bunului Dumnezeu nu pentru moartea lui Arie, ci pentru ca Domnul si-a aratat inca o data puterea sa, care a depasit dorintele mai-marilor lumii. Totusi, aceste tulburari au continuat vreme indelungata, timp in care Sfantul Ierarh Alexandru a continuat sa lupte pentru Ortodoxie.

Trece la Domnul la varsta de 98 de ani, la doar cateva luni dupa moartea Sfantului Imparat Constantin cel Mare (337).

sursa:CalendarulOrtodox.ro

Aceasta este ultima mare sărbătoare din anul bisericesc, pentru că pe 1 septembrie începe un nou an bisericesc. Înaintemergătorul şi Botezătorul Ioan a fost înaintea Domnului nu numai cu naşterea, ci şi cu moartea sa. Aşa cum Domnul Hristos a pătimit pentru păcatele oamenilor, tot aşa şi Înaintemergătorul Său a îndurat moartea mucenicească pentru fărădelegile lui Irod.

Biserica ortodoxă serbează de obicei ziua morții sfinților, adică data trecerii lor la cele cerești. Dar numai Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul fac excepție de la această regulă. Biserica a închinat Sf. Ioan șase sărbători: zămislirea lui – 23 septembrie; nașterea – 24 iunie; soborul lui – 7 ianuarie; tăierea capului – 29 august; prima și a doua aflare a capului său – 24 februarie; a treia aflare a capului Sf. Ioan – 25 mai.

Alături de Schimbarea la Faţă a Domnului şi Adormirea Maicii Domnului, Tăierea capului Sf. Proroc Ioan Botezătorul este o sărbătoare cu semnificaţie eshatologică. De aceea Sf. Părinţi au rânduit ca cele trei sărbători să fie prăznuite în luna august, ultima lună din anul bisericesc, ca semn că acest chip al lumii va trece, că cer nou şi pământ nou vor fi.

În anul 31, tetrarhul Irod Antipa al IV lea, fiul lui Irod cel Mare, s-a dus la Roma la împăratul Tiberiu. Oprindu-se în casa fratelui său Filip, se aprinde de patimă pentru soţia fratelui său, Irodiada. Aceasta îi făgăduieşte că se va mărita cu el dacă se va despărţi de soţia sa, adică de fiica lui Areta, împăratul Arabiei. Irod Antipa îşi alungă soţia legitimă şi, împotriva legii, o ia de soţie pe Irodiada. Văzând această nelegiuire, Ioan Botezătorul, păzitorul Legii lui Dumnezeu, îl mustră pe Irod de faţă cu toţi: „Nu ţi se cade să ţii pe femeia fratelui tău” (Marcu 6, 18)

Irod, deşi umilit şi indignat, îndemnat şi de Irodiada ce voia să-l ucidă pe Ioan, porunceşte ca acesta să fie închis în temniţă. La ziua de naştere a lui Irod s-a făcut ospăţ mare, la care jucând fiica Irodiadei, Salomeea, şi plăcând lui Irod şi celor ce şedeau cu el, acesta, ameţit de băutură, îi promite că îi va da orice îi va cere, până chiar la jumătate din împărăţia sa. Irodiada şi-a sfătuit fiica să ceară capul Sfântului Ioan Botezătorul. Deşi nevrând aceasta, Irod porunceşte totuşi tăierea capul lui Ioan şi aducerea sa pe o tipsie.

Cumplita ucidere nu a rămas fără urmări pentru Irod. Împăratul Areta se răzbună pentru nedreptatea făcută fiicei lui, cucerind castelul Maherus şi o parte din pământul Iudeii. Apoi Irod pleacă la Roma pentru a obţine ca şi fratele său, Agripa, titlul de rege de la împăratul Caligula. Dar pentru că împăratul aflase că Irod se unise cu parţii împotriva romanilor, pregătind o armată de 70.000 de oameni, Caligula îi ia stăpânirea Iudeii, îi confiscă averea şi-l exilează împreună cu Irodiada la Lugdun (Lyon) în Galia şi apoi la Ilard în Spania. De altfel, Irod a şi murit acolo în mizerie şi boală, după ce mai întâi a văzut groaznica moarte a Salomeei.

Ziua Tăierii capului Sf. Ioan Botezătorul este o zi de post. Creştinii postesc în această zi pentru a nu se asemăna lui Irod, care, din cauza ospăţului fără măsură, a cerut ca Salomeea să-i danseze şi drept răsplată i-a oferit capul Sfântului Ioan Botezătorul. Apoi, postim căci vrem ca viaţa noastră să urmeze vieţii înfrânate a Sf. Ioan. Ziua Tăierii capului Sf. Ioan Botezătorul prefigurează Vinerea Patimilor, şi precum postim în fiecare vineri, ca zi a răstignirii Domnului, tot astfel se cuvine să postim şi în această zi.

sursă: parohiașerbanvodă.ro