Căsătoria – singurul joc de noroc binecuvântat de biserică.
Schimbarea – înnoirea personală
Sfântul Grigorie Teologul nu se mărgineşte la prezentarea laturii teologice a sărbătorii Sfintelor Paşti. Merge mai departe, vădindu-şi propria experienţă. Este grăitor faptul că nu face o teologie abstractă, nici nu se înscrie pe linia unui moralism neipostatic şi neteologic, ci dezvoltă o teologie morală şi ascetică. Observăm faptul că în epoca noastră mulţi fac această separare între teologie şi asceză. Vedem, adică, teologi care dezvoltă scolastic, raţional înţelesul sărbătorii, fără a vorbi prin prisma experienţei personale sau alţii, care vorbesc despre îndreptarea vieţii, însă în afara adevăratei teologii.
Viaţa ascetică reprezintă, însă, trăirea teologiei, iar teologia, la rândul ei, este strâns legată de asceză.
De altfel, cunoaştem bine faptul că teologia ortodoxă este îndeosebi o ştiinţă terapeutică, a tămăduirii, ca una ce se apleacă asupra omului bolnav, având ca scop vindecarea acestuia. Hristos este cel mai puternic leac al oamenilor. Cu toate că există legea Vechiului Testament, omul bolnav are trebuinţă „de un leac mai mare, pentru bolile din ce în ce mai cumplite”.
Iar acest leac mai mare este însuşi Cuvântul lui Dumnezeu, aşa cum arată Sfântul Grigorie într-o altă omilie a sa. Astfel, prin întruparea Sa, Hristos „face cu noi o a doua părtăşanie, mult mai minunată decât cea de la început”. Este trebuinţă, aşadar, să dobândim şi să luăm acest leac mai puternic, aşa încât firea noastră omenească să-şi afle tămăduirea.
Vom prezenta sinoptic în continuare în ce constă schimbarea personală a creştinului, cu puterea lui Hristos. Vom vedea, astfel, în chip lămurit faptul că Sfântul nu are numai o minte ascuţită, ci şi o inimă ascetică. Mulţi dintre oamenii contemporani fac observaţii inteligente şi aprofundează înţelesul sărbătorii, dar cele scrise de ei
vădesc faptul că nu au o inimă „călugărească”. Aceasta arată separarea teologiei de asceză.
Continuă lectura „21 Aprilie – Teologia sărbatorii Sfintelor Paști (partea a doua)”
Intr-o omilie, Sfântul Grigorie Teologul înfăţişează întreaga tâlcuire teologică a sărbătorii Sfintelor Paşti. Pastile sunt trecerea de la moarte la viaţă, trăirea celeilalte vieţi încă din timpul celei de aici. Prin învierea lui Hristos, „viaţa stăpâneşte”. Vom nota, însă, aici cele scrise de Sfântul Grigorie cu privire la tâlcuirea teologiei sărbătorii, din cadrul omiliei pe care o analizăm.
Adevărat Părinte al Bisericii, Sfântul îşi începe învăţătura de la zidirea lumii, de la facerea şi căderea în păcat a omului. Sfinţii Părinţi sunt plini de realism şi teologi prin excelenţă, ca unii ce văd această latură a vieţii omului. Fără a analiza căderea şi cea de mai apoi înviere a omului, care s-a plinit prin lucrarea Iconomiei lui Hristos, nu putem să cercetăm cele privitoare la om. Cum vom înţelege valoarea acestui mare leac, Hristos Cel înviat, dacă nu cunoaştem mai înainte marea boală a omului, pe care a adus-o cu sine căderea?
Astfel, Sfântul Grigorie vorbeşte despre existenţa lui Dumnezeu, Care „era lumină neapropiată şi veşnică, care nici nu începe, nici nu se sfârşeşte, nici nu se poate măsura, pururea strălucind, în trei străluciri, de puţini fiind văzută atât cât este, dar cred că nici măcar de puţini” şi despre îngeri, care sunt „lumini din rândul al doilea, raze ale Luminii celei dintâi”. Acest Dumnezeu a început zidirea lumii prin zidirea luminii deoarece „se cuvenea Luminii celei mari să înceapă creaţia din lumină”.
După ce a zidit întreaga lume, împărăţia, Dumnezeu îl zideşte pe împărat, pe om, căci trebuia să existe mai întâi împărăţia şi apoi să intre în ea omul, care va fi înconjurat de toate cele create: „Căci trebuia ca împărăţia să îl preceadă, ca unul care era împărat, şi astfel să fie adus într-însa împăratul, străjuit deja de toate.” Dacă am fi păzit porunca lui Dumnezeu, am fi devenit nemuritori şi ne-am fi apropiat de El „apropiindu-ne de pomul vieţii după pomul cunoaşterii”.
Prin înşelarea şi pizma vicleanului am căzut, însă, de la viaţa Raiului şi astfel a intrat în lume moartea, „de aceea Dumnezeu, prin patima noastră, pătimeşte, făcându-Se Om, şi, prin luarea trupului, sărăceşte, pentru ca noi să ne îmbogăţim prin sărăcia Lui. De aici au urmat moartea, îngroparea şi învierea. De aici făptura nouă”.
Astfel, înţelesul teologic al sărbătorii se află cuprins în învierea omului căzut, în înnoirea firii omeneşti. Prin învierea lui Hristos este lepădat omul cel vechi şi se trăieşte zidirea cea nouă. Toate sunt acum noi. Ziua mântuitoare a fost cea a învierii lui Hristos, aşa încât, de fiecare dată când prăznuim Pastile, sărbătorim însăşi ziua mântuirii
noastre. Mântuirea omului nu este despărţită de învierea lui Hristos.
Hristos Cel înviat S-a făcut începătură mântuirii noastre. Prin Hristos dobândim toate cele bune care ţin de înnoirea firii noastre.
Schimbarea – înnoirea personală
Sfântul Grigorie Teologul nu se mărgineşte la prezentarea laturii teologice a sărbătorii Sfintelor Paşti. Merge mai departe, vădindu-şi propria experienţă. Este grăitor faptul că nu face o teologie abstractă, nici nu se înscrie pe linia unui moralism neipostatic şi neteologic, ci dezvoltă o teologie morală şi ascetică. Observăm faptul că în epoca noastră mulţi fac această separare între teologie şi asceză. Vedem, adică, teologi care dezvoltă scolastic, raţional înţelesul sărbătorii, fără a vorbi prin prisma experienţei personale sau alţii, care vorbesc despre îndreptarea vieţii, însă în afara adevăratei teologii.
Viaţa ascetică reprezintă, însă, trăirea teologiei, iar teologia, la rândul ei, este strâns legată de asceză.
De altfel, cunoaştem bine faptul că teologia ortodoxă este îndeosebi o ştiinţă terapeutică, a tămăduirii, ca una ce se apleacă asupra omului bolnav, având ca scop vindecarea acestuia. Hristos este cel mai puternic leac al oamenilor. Cu toate că există legea Vechiului Testament, omul bolnav are trebuinţă „de un leac mai mare, pentru bolile din ce în ce mai cumplite”.
Iar acest leac mai mare este însuşi Cuvântul lui Dumnezeu, aşa cum arată Sfântul Grigorie într-o altă omilie a sa. Astfel, prin întruparea Sa, Hristos „face cu noi o a doua părtăşanie, mult mai minunată decât cea de la început”. Este trebuinţă, aşadar, să dobândim şi să luăm acest leac mai puternic, aşa încât firea noastră omenească să-şi afle tămăduirea.
Vom prezenta sinoptic în continuare în ce constă schimbarea personală a creştinului, cu puterea lui Hristos. Vom vedea, astfel, în chip lămurit faptul că Sfântul nu are numai o minte ascuţită, ci şi o inimă ascetică. Mulţi dintre oamenii contemporani fac observaţii inteligente şi aprofundează înţelesul sărbătorii, dar cele scrise de ei vădesc faptul că nu au o inimă „călugărească”. Aceasta arată separarea teologiei de asceză.
Continuă lectura „20 Aprilie – Teologia sărbatorii Sfintelor Paști”
Scrisoare pastorală la Sărbătoarea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, adresată enoriașilor de către Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Hristos a înviat!
Paștele este momentul în care se naște speranța noastră, care nu mai este acum o simplă dorință, ci însăși certitudinea credinței că mântuirea lumii s-a împlinit, este momentul în care Domnul nostru Iisus Hristos își împlinește misiunea Sa pe acest pământ, arătându-ne că El este Calea, Adevărul și Viața (Ioan 14,6).
Întreaga noastră existență, în esența ei, se regăsește în bucuria pascală și în certitudinea învierii lui Hristos probată de martorii oculari și mărturisită de apostolul Iubirii-Ioan, care spune: „Ceea ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ceea ce am privit și mâinile noastre au atins, despre Cuvântul Vieții …ce am văzut și am auzit, vă vestim și vouă, ca și voi să aveți împărtășire cu noi”. (I Ioan 1, 1-3).
Hristos înviat este Paștele, Sărbătoarea Sărbătorilor, punctul culminant al anului liturgic. În această zi, Domnul nostru Iisus Hristos și-a împlinit parcursul istoric, călătoria Sa pe pământ. Din acest moment putem spune că viața Sa a dobândit caracteristici noi, care nu mai seamănă cu ceea ce știm noi că înseamnă viața umană. De aceea, putem spune că Învierea lui Hristos nu este o simplă minune, căci un miracol este un eveniment care transformă viața unei persoane. O vindecare, de exemplu, sau o înviere – ca cea a lui Lazăr din Betania, pe care tocmai am sărbătorit-o în Duminica Floriilor – acestea sunt evenimente care transformă cu adevărat viața unei persoane, în sensul în care fac să dispară starea de nefericire căreia îi căzuse victimă acea persoană. În cazul unui astfel de miracol, starea cea nouă în care se află bolnavul sau mortul devine sesizabilă, realizabilă, controlabilă prin intermediul martorilor. La cuvântul lui Hristos, Lazăr a înviat, dar a mai murit o dată. Însă, în ceea ce privește Învierea Domnului, nu putem spune nimic dintre acestea. Categoric, după Învierea Mântuitorului putem vorbi despre o nouă stare, căci Iisus iese viu din mormânt. Și tot așa putem spune că Hristos este viu și în moarte.
Atunci când întreaga Biserică intonează troparul Învierii: Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le, trebuie să înțelegem și să simțim că Hristos, prin învierea Lui, pune bazele unei noi creații (palingeneză). Însă, noua stare nu seamănă cu nimic din ceea ce oamenii au experimentat până acum, căci nimeni nu o poate verifica în sens științific. Nu există nici o dovadă experimentală a Învierii lui Hristos. De aceea putem spune că Învierea lui Iisus nu se compară cu nicio altă minune. Ea este revelarea unei stări cu totul noi pentru om, prin care El scapă oricăror condiționări materiale, oricăror amenințări cu boala sau moartea. Este vorba despre un eveniment care are același caracter de noutate pe care l-a avut creația inițială a lumii.
Și pentru că acest eveniment depășește cu totul așteptările și capacitatea noastră de înțelegere, trebuie să ne bucurăm, căci Ziua Învierii devine de o importanță crucială pentru întreaga lume. Acest miracol numit Sărbătoarea Sărbătorilor, supraîncărcat de frumusețe, existență devenită joc, eliberată de utilitarism, de griji, de gânduri; comuniune a prietenilor; face viața atât de intensă, încât și moartea pare să o uite.
Sărbătoarea este spontaneitate și necondiționare, un mare „DA” spus existenței, marea celebrare a Infinitului, a Eternității.
Este clar că, dacă Sărbătoarea Sărbătorilor nu este, așa cum am încercat să dovedim aici, o noutate radicală raportată la experiența și dorința noastră, atunci 21 de secole de creștinism nu oferă omenirii nimic cu adevărat nou. Aceasta ar însemna să reducem 21 de secole la un timp pierdut în mod inutil, ceea ce cu siguranță nu ar fi pe placul lui Dumnezeu.
Dragii mei,
Învierea este evenimentul care adună în sine semnificațiile tuturor manifestărilor religioase din timpul anului liturgic. Fiecare sărbătoare își găsește sensul și identitatea în bucuria și lumina care izvorăsc din Marele Praznic al Învierii Domnului din mormânt. De douăzeci de veacuri Creștinătatea a purtat înlăuntrul ei valorile profunde ale acestui act mântuitor, care a schimbat perspectiva înțelegerii vieții și morții și a semănat speranță în sufletul oamenilor. Umanitatea astfel restaurată a așezat-o în dialog de iubire cu Dumnezeu, redându-i demnitatea și frumusețea pierdute prin păcat. Paștile, prin semnificațiile sale teologice și lingvistice, a rămas în conștiința istoriei universale și naționale ca fiind o trecere de la robie la libertate și de la moarte la viață, ocupând prin aceasta locul central între preocupările creștinulor de pretutindeni, fiind un permanent imbold pentru cei aflați în suferință și neajunsuri.
Paștile a fost mereu nucleul în jurul căruia a gravitat viața liturgică a Bisericii, dar și cea cotidiană a românului, care, în universul satului tradițional a rămas ancorat în timpul Sărbătorii, ce permanent i-a reînnoit speranța într-o viața mai bună și într-un timp al renașterii. Sărbătoarea Învierii a reînnoit viața spirituală a creștinului și i-a alimentat permanent setea și dorul de Dumnezeu, aducând totodată speranța viețuirii în libertate și armonie în granițele comunității tradiționale, dând naștere unui univers cultural specific, reflectat în articolele de vestimentație și obiectele de uz casnic sau de artizanat. Cu bucuria luminii izvorâte din semnificațiile teologice ale acestei Sărbători a Sărbătorilor au înfruntat neajunsurile istoriei înaintașii noștri, pe care cu evlavie și recunoștință îi comemorăm și îi purtăm în rugăciuni, Învierea fiind actul simbolic care a motivat de-a lungul încercărilor acestui neam renașterea sa națională și culturală. Această Sărbătoare trebuie să fie și pentru generația actuală semnul renașterii și al conservării identității religioase, culturale și naționale, al păstrării patrimoniului spiritual tradițional, care a trasat continuitatea și specificul acestui neam între popoarele lumii.
Este un moment prielnic pentru a ne arăta recunoștința față de cei care au dat identitate satului românesc, au menținut, promovat și apărat neamul și credința noastră strămoşească. Dincolo de marile transformări social-politice prin care a trecut România postdecembristă, miezul ființării ei a rămas același, la acest lucru un rol fundamental avându-l Ortodoxia ca mod de viață. În centrul acestui fel de a înțelege și de a trăi realitatea cotidiană se regăsește sărbătoarea pe care o purtăm astăzi cu atâta bucurie în sufletele noastre.
Învierea Domnului să fie pentru noi, generația de astăzi, a românilor de pretutindeni, imboldul de a ne trăi existența ca pe un dar al lui Dumnezeu și de a ne păstra identitatea spirituală, culturală și națională oriunde ne-am afla pe meridianele acestui pământ, care este casa noastră și locul prezenței lui Dumnezeu.
Bucurați-vă, Hristos a înviat și Viața a ieșit biruitoare!
Încredinţându-vă de toată dragostea în Hristos-Domnul, rămân al vostru păstor sufletesc, care vă doreşte tot binele şi mântuirea sufletelor!
Hristos a înviat!
Fiind foarte meticuloși, englezii au statistici prin care pot sa prezică numarul celor ce vor muri anul viitor.
Pe de altă parte, sicilienii pot da și câteva nume…
Mulţumirea vine când înţelegem că ceea ce ne dă Dumnezeu este mai bun decât ceea ce ne dorim noi.
anonim
1.La intrarea in fiecare casa japoneza, podeaua este ridicata cu
aproximativ 15 centimetri, ceea ce indica faptul ca cei care intra
trebuie sa se descalte si sa-si puna papuci. La intrarea in camerele
cu podea din „tatami” (o podea traditionala facuta din paie de orez,
cu margini din brocart), pragul este inaltat cu 2-5 centimetri,
ceea ce inseamna ca si papucii trebuie lasati la usa.
aproximativ 15 centimetri, ceea ce indica faptul ca cei care intra
trebuie sa se descalte si sa-si puna papuci. La intrarea in camerele
cu podea din „tatami” (o podea traditionala facuta din paie de orez,
cu margini din brocart), pragul este inaltat cu 2-5 centimetri,
ceea ce inseamna ca si papucii trebuie lasati la usa.
2. Filmele de animatie japoneze reprezinta 60% din productia mondiala in
domeniu. Si pentru ca Japonia are atata succes cu desenele animate, in
tara exista aproape 130 de scoli pentru actorii care isi pun vocea pe
aceste filme.
domeniu. Si pentru ca Japonia are atata succes cu desenele animate, in
tara exista aproape 130 de scoli pentru actorii care isi pun vocea pe
aceste filme.
3. Japonia are procentul cel mai mare de locuitori in varsta din lume,
respectiv 21%.
respectiv 21%.
4. Arhipelagul japonez are in componenta 6.800 de insule. Peste 70% din
populatia Japoniei locuieste la munte. Tara are, totodata, si 200 de vulcani.
populatia Japoniei locuieste la munte. Tara are, totodata, si 200 de vulcani.
5. Primii locuitori ai Japoniei au trait in Paleolitic, in urma cu 30.000
de ani I.H.
de ani I.H.
6. Speranta de viata a japonezilor este cu 4 ani mai mare decat
a americanilor, respectiv peste 82 de ani.
a americanilor, respectiv peste 82 de ani.
7. Japonia este a doua tara din lume cu cea mai mica rata a omuciderilor.
Cu toate acestea, tot in Japonia exista o padure recunoscuta in toata
lumea pentru faptul ca este preferata de sinucigasi, perimetrul fiind
impanzit de schelete umane.
Cu toate acestea, tot in Japonia exista o padure recunoscuta in toata
lumea pentru faptul ca este preferata de sinucigasi, perimetrul fiind
impanzit de schelete umane.
8. Japonia a dat 18 laureati ai Premiului Nobel, in chimie, medicina
literatura si fizica.
literatura si fizica.
9. Carnea de cal cruda, denumita „basashi”, este o delicatesa in Japonia.
10. Rata de scolarizare in Japonia este de 100%, in consecinta rata
somajului este mai mica de 4%.
somajului este mai mica de 4%.
primit pe e.mail
Spiritele mediocre condamnă de obicei tot ce depășește înțelegerea lor.
Când ești mort, tu nu știi că ești mort, dar durerea o simt ceilalți. La fel se întâmplă și când ești prost!
doinaflorescu 