Adrian Păunescu – Iubire silnică pe viață
Eu o iubesc. Duios. Nebun. Potrivnic.
Pe viată și pe moarte. Fără frică,
Compătimesc pe cei care abdică,
Dar eu rămân cu mine însumi, schivnic.
Și de s-ar da și lumea pe din două,
Cum hărți politice-o mai arată,
Eu tot voi adora această fată,
Căzută sub cătușele de rouă.
Eu o iubesc. Vitralii de cenușă,
Spre a ne despărți, se-ntemeiază,
Și cheia singură se-nvârte-n usă
Singuratate spre a-i da și groază.
M-au condamnat jurații mei de gheață
La o iubire silnică, pe viată.
Lasă un răspuns