Când am devenit mama, toți în jurul meu îmi dadeau mii de sfaturi despre forma ideala de a-mi educa pruncii, dar eu nu le-am prea dat atenție, pentru ca, de fapt, puțini sunt cei care știu cum să-și crească copiii să fie nu numai ascultatori, dar și fericiți.

Ii rog pe toți cei care citesc aceste rânduri să-și asume responsabilitatea de a realiza acest deziderat. Fericirea lor este pe primul plan și apoi cumintenia. Majoritatea părinților sunt atât de preocupati de copiii lor, încât nu le mai permit acestora sa comita greșeli; se amesteca în viața lor și încearcă în mod exagerat să-i protejeze de posibilele dificultati.

Regula mea de aur: „Pregateste-ti copilul de drum, dar nu-i rapi posibilitatea de a-l parcurge pe cont propriu.”

Greșeala nr. 10: Copiii să-si dea seama ca ii adori.

Majoritea dintre noi încearcă să fie mama sau tatăl ideal. Mulți dintre copiii noștri trăiesc în condiții mai bune decât am trăit noi la vârsta lor; ii satisfacem toate capriciile: vrea o jucarie noua? – iat-o. Ceva dulce? – Poftim. Problema este următoarea: acești copii încep sa aibă impresia ca lumea se invarteste lumea în jurul lor și în momentul în care nu primesc ceea ce vor, simt cel puțin o mare tristete sau fac crize de nervi, în majoritatea cazurilor. Suferă cu mult mai mult decât copiii care nu sunt atât de alintati.

Nu trebuie sa cedam în fata copiilor noștri, trebuie să-i iubim. Pentru noi ei sunt în mare parte Centrul universului, dar ei nu trebuie să-și dea seama de acest lucru, altfel vor deveni niște adulti egoisti.

A nu obtine ceea ce vor acum și aici e ceva normal.

Greșeala nr. 9: Sa crezi ca ai niște copii ideali.

Am auzit de multe ori din gura unor specialisti care lucrează cu copiii ca mulți părinți nu sunt pregătiți pentru a asimila comentarii negative legate de copiii lor. De îndată ce aud critici la adresa acestora, atmosfera devine incordata și aproape ca devin agresivi; câteodată trebuie sa intram în cabinet pentru ca situația sa nu scape de sub control. Dacă profesorii îți spun ca fiul tău se poarta urât și-si jigneste colegii, trebuie sa tragi concluzii referitoare la copil, nu la profesor.

Greșeala nr. 8: Copiii reprezinta viața ta.

Suntem mandri de copiii noștri: când au succes în vreun domeniu ne bucuram mai mult decât dacă ni s-ar fi întâmplat noua înșine, dar în toate exista o limita.

Și tu trebuie sa ai viața ta și succesele tale. Copiii au nevoie de un exemplu bun pentru a-l imita, devino tu acest exemplu. Dacă vrei ca fiul tău să-și trăiască pe deplin viața, traieste-o și tu pe a ta.

Greșeala nr. 7: Sa iei hotarari în numele copilului tău.

Sigur ca vrem ca fiii noștri să fie feriti de vicisitudinile vietii, sigur ca vrem să ne multumeasca și să ne respecte pentru faptul ca dorim sa le oferim o viața mai buna. Chiar și așa, problema unui copil, în conditiile date, este ca nu știe sa gândească de unul singur și poate cădea într-o extrema sau alta: nu poate lua nicio hotărâre, cât de ușoară ar fi, fără participarea ta, sau începe sa uite ca îngăduința exagerata nu este ceva normal. Nu lua hotarari în numele copilului tău, nici nu-i spune cum ar trebui să fie, caci nu astfel îți arăți dragostea fata de el și dragostea este ceva necesar.

Greșeala nr. 6: Concurenta dintre copii.

Fiecare părinte vrea ca fiul/fiica sa să fie mai bun/buna decât ceilalți: sa învețe mai bine, sa aibă rezultate mai bune la diferite activități (sport, muzica, pictura). Unii sunt atât de obsedati de acest lucru, încât copiii lor încep sa vadă viața ca pe o competitie fără sfârșit.

Dar, în realitate, viața nu este numai lupta și sudoare; viața mai înseamnă și bucuria de a trai din plin momentul. Mai bine ar fi să-i insufli copilului tău ideea ca a câștiga nu este singurul lucru care contează, cu atât mai puțin cu orice preț. O persoana se defineste prin caracterul sau, nu prin numărul victoriilor.

iubire-neconditionata-864x400_c

Greșeala nr. 5: Să-i iei dreptul la copilărie.

Cu cât copilaria fiului sau fiicei tale va fi mai fericita, cu atât mai mult va fi fericit ca adult. Este o realitate verificata de cercetători din lumea întreaga. Forma cea mai efectiva de a-i rapi dreptul la copilărie este să-l incarci cu sarcini domestice, activități academice extracurriculare, ore de muzica, de limbi străine, de sport etc. Și ca și cum asta ar fi puțin lucru, vrem ca fiii noștri să ne mai ajute și la treburile casnice. Nu trebuie sa uitam ca ei au dreptul la copilărie, nu sa devină niște adulti în trupuri de copil.

Greșeala nr. 4: A vrea sa ai un copil „ideal”, nu un copil „adevarat”.

Începem să ne facem planuri pentru copiii noștri încă de când se afla în burta mamei. Visam ca atunci când se vor face mari vor ajunge mai departe decât noi. Ironia sortii este ca nu putem avea un copil ”ideal”, așa ca în visurile noastre. Ai sau vei avea un copil așa cum l-ar putea avea o persoana ca tine. Nu încerca să schimbi în el ceea ce nu-ți place ție. Nu-l obliga să se transforme în cine se presupune ca ar trebui să fie, conform visurilor tale. Lasă-l să se transforme în persoana care vrea el sa fie.

Greșeala nr. 3: Uitați ca faptele sunt mai importante decât cuvintele.

Toți vrem sa parem ideali în fata copiilor noștri și știm ca pentru deveni inteligenti și buni la suflet, trebuie noi înșine sa le fim exemplu; dar majoritatea dintre noi uita ca educația bazata pe valori funcționează doar dacă noi acționăm astfel încât aceste valori să se reflecte în actele noastre. De aceea, cu prima ocazie în care îl vei certa pe fiul tău ca nu-i respecta pe cei mai în vârsta, întreabă-te dacă nu cumva a văzut la tine un comportament asemanator.

Greșeala nr. 2: Sa judeci părinții după fiii lor.

Când vezi pe undeva un copil prost-crescut, în mod automat începi sa te gândești ca desigur are niste părinți cam la fel. Dar nu întotdeauna se întâmpla astfel; nu exista adulti ideali, nici copii de „plastelina”; pe lume nu exista nimic în intregime bun, nimic în întregime rău. În realitate, nu putem ști niciodata cât se ocupa alți părinți de copiii lor, de aceea nu-i bine să-i judecam.

Greșeala nr. 1: Sa le subestimezi caracterul.

Fiecare copil are caracterul sau și propria conștiința; aceste doua lucruri înseamnă mult mai mult pentru el decât incercarile voastre de a-l transforma intr-o fiinta ideala. Nu încerca sa-ti cresti copilul după ce ai citit în vreo carte sau chiar în aceste rânduri. Fiecare copil are nevoie și merita o educatie care sa i se potrivească. Cel mai important lucru este sa aveți grija de caracterul sau. Singura sansa pe care o ai pentru ca fiul tău să se maturizeze este să-i dai mai multă libertate. Nu-ți ascunde copilul de lumea reala. Dragostea ta sa nu fie o închisoare.

Sursa: Genial.guru