5 argumente care dovedesc ca nu trebuie sa ai mereu 10 în carnetul de note

Pentru mine ca si pentru multe alte persoane, anii de studentie au trecut cu o convingere puternica: notele erau cele mai importante.

Profesorii si parintii mei imi spuneau ca a avea bune rezultate la facultate era cheia care-mi va deschide toate portile.

O medie buna ar fi garantia unei vieti pline de succes. Si eu am crezut in asta orbeste. Imi amintesc foarte bine ca am ajuns sa fiu, literlamente pe jumatate mort doar pentru ca sa am o nota mare la vreun examen si mi se parea ca totul are sens. Azi n-as dori ca fiul meu sa studieze atat de tenace cum am facut-o eu. Suna cam ciudat, dar va voi explica la ce ma refer:

1. Niciodata nimeni nu m-a intrebat ce note am avut. Niciun angajator n-a avut curiozitatea sa afle notele mele de la facultate. In niciun formular pentru curriculum nu am intalnit nicio rubrica pe care s-o  completam  cu notele de la examene, dar in toate exista rubrica referitoare la experienta dobandita.

E chiar mai surprinzator faptul ca abilitatile mele in manuirea computerului si rezultatele sportive au atarnat mai greu decat rezultatele din facultate cand a fost vorba sa-mi caut un loc de munca.

2. Am uitat tot ce “am invatat” la facultate. Memoria mea era configurata in asa fel incat uita tot ce “invatase” dupa incheierea unui examen. Cand am avut ocazia sa fac practica pentru prima data, am inteles ca nu stiam nimic chiar dupa atatia ani de facultate. Si desi notele mele spuneau contrariul, in capul meu era o masa informa de cunostinte pe care nu stiam cand si cum sa le folosesc.

Se pare ca cei cinci ani de studiu la universitate in care am obtinut cele mai mari note nu m-au avantajat in niciun fel in fata unor persoane “cu mai putina stiinta de carte”.

In sfarsit, in timpul celor doua luni de practica am dobandit mai multe cunostinte folositoare si mi-am dezvoltat mai mult capacitatile profesionale decat in cei cinci ani de facultate in care m-am luptat pe viata si pe moarte sa iau numai note de 10. Oare a meritat atata efort?

3. Notele bune erau nocive pentru sanatate.

Desigur ca exista persoane care pot invata totul intr-o vara, dar eu sunt sunt dintre acelea.

Ca sa-mi intre totul in cap, trebuia sa invat practic pe dinafara. Inainte de examene, studiam cate 12-15 ore pe zi. Imi amintesc cum atipeam in timpul orelor sau prin mijloacele de transport  in comun pentru ca dormeam mult mai putin decat are nevoie un om normal ca sa functioneze cum trebuie.

Din cauza oboselii cronice, nu mai dadeam randament si cunostintele nu-mi mai intrau practic in cap. Nu puteam sa fac nicio ora de laborator si zilele treceau ca prin ceata.

Astazi ma surprinde perseverenta cu care m-am straduit sa fac ceva care-mi producea ameteala.

4. Nu aveam timp pentru alte persoane.

In timpul facultatii, am avut o multime de posibilitati sa-mi fac prieteni, dar n-am profitat de ele. Studiul si simplul fapt ca ma gandeam la asta imi ocupa practic tot timpul. Nu aveam vreme sa ma ocup de problemele mele personale, nici sa ma intalnesc cu cei mai buni prieteni. Aceasta este cea mai mare ocazie oferita de facultate: sa-ti faci o retea de contacte. Universitatea este platforma ideala ca sa cunosti oameni noi si ca sa-ti imbuntatesti capacitatile de a stabili noi relatii de prietenie si de a le si mentine. E greu pentru mine sa nu mentionez faptul ca aceia care erau ”sufletul grupului” in anii de facultate, astazi au o viata care ii satisface (in marea majoritate). Unul dintre ei este director la o multinationala si nu are decat 30 de ani. Imi amintesc ca nu prea aparea pe la cursuri.

Daca mi s-ar ivi inca o data ocazia, as prefera sa ma gandesc mai putin la studiu si sa dedic mai mult timp intalnirilor amicale si petrecerilor din facultate. As schimba fara tagada diploma de onoare cu faima de a fi „persoana cea mai extrovertita din grup”.

5. Tot ce ma face sa castig bani azi am invatat in afara facultatii. Educatia este eficienta doar cand exista interes. Educatia contemporana omoara acest interes, umpland capetele studentilor cu cunostinte teoretice care nu le vor folosi niciodata in viata. Mi s-a intamplat ca vizionand unul dintre canalele pseudo-stiintifice timp de o ora am cunoscut mai mult lumea decat in peste 15 ani de scoala. Asa s-a facut ca am invatat limba engleza intr-un an si jumatate, pentru ca eram interesat s-o vorbesc. Desi am “incercat” s-o studiez 8 ani la scoala si 5 la facultate, pana atunci nu avusesem niciun rezultat satisfacator. Nu in timpul orelor de spaniola si literatura am invatat sa-mi exprim gandurile, ci scriind articole pe propriul meu blog.

Iata ce sfaturi ii voi da fiului meu cand va merge la scoala:

Diferenta dintre un 9 si un 10 este atat de mica incat cel mai probabil nu va avea niciun impact asupra vietii tale. Dar, in schimb, ca sa obtii un 10 trebuie sa investesti mai multa energie si timp. Oare  merita?

Datorita abilitatilor tale iti vei putea plati facturile si nu cu notele scrise pe o bucata de hartie. Capata experienta si nu fugi dupa note mari. Cu cat ai mai multa experienta in diferite domenii, cu atat mai mult vei avea de castigat in viata.

O diploma de onoare n-o sa-ti ofere niciun avantaj concret, ceea ce nu poti spune despre un contact bun. Fii mai atent la posibilitatea de a cunoaste noi persoane si la abilitatile tale de a comunica cu ele, pentru ca acestea sunt lucrurile care iti pot deschide portile in viata. Nu o diploma.

Fa ceea ce are sens pentru tine. Ambitiile tale vor deveni realitate numai  daca vor trece prin prisma propriului interes.

Este o problema foarte serioasa si sunt sigur ca se vor gasi persoane care sa fie intru totul de acord cu mine si altele total impotriva.

Sursa: Genial.guru

 

Publicitate