Acum cateva luni am trecut prin cel mai greu moment al vietii mele, moartea tatalui meu. A avut cancer. In societatea noastra nu-ti mai poti permite o perioada lunga de doliu in care sa-l plangi pe cel disparut pentru ca trebuie sa te duci la munca. Pe langa asta, a trebuit sa rezolv o multime de documente legate de succesiune, unde am intalnit multa birocratie.

Dupa ce am rezolvat si cu asta, m-am hotarat sa golesc apartamentul tatalui meu. A fost una dintre sarcinile cele mai dificile cu care m-am confruntat. Luand fiecare lucru la mana, absenta tatalui imi era tot mai greu de suportat. Aproape fiecare obiect era legat de o amintire. Si aveam multe de pus in ordine. Am avut nevoie de doua saptamani ca sa ma descotorosesc de o viata in care se acumulasera bunuri care se odihneau in apartamentul de holtei al tatalui meu. Au fost lucruri pe care a trebuit sa le vand, altele pe care le-am facut cadou, iar pe altele a trebuit sa le arunc de-a dreptul. Cutii pline de farfurii si oale, haine, mobila, obiecte de birotica si multe alte vechituri. M-am descotorosit de tot ce adunase el intr-o viata. O poveste pe care, cu siguranta, o cunosteti fiecare dintre voi. Pentru a obtine toate aceste lucruri, tatal meu a trebuit sa cheltuie mult timp, bani si eforturi, toate acestea pentru ca eu sa le arunc sau sa scap de ele foarte greu. Ne distrugem planeta umpland o viata scurta cu bunuri (in multe situatii, inutile), pe care le folosim rar si in unele cazuri, deloc. Multe dintre ele devin istorie in aceeasi zi in care le-am cumparat.

Eu am hotarat ca nu vroiam ca asa ceva sa devina “normalitate” in viata mea.

Am inceput un experiment care a durat 200 de zile in care am facut un enorm efort ca sa nu cumpar nimic nou. Ca multe persoane cu salariu fix, n-am fost niciodata foarte chibzuita cand a fost vorba de cumparaturi. Daca mi-am putut permite si chiar daca nu, cel mai probabil, cumparam lucrul acela gandind: “La urma urmei, de ce nu?” Voi putea sa supravietuiesc 200 de zile fara sa ma inchin cultului Centrului Comercial?

malldescarga

Ei bine, da. Cu exceptia alimentelor, medicamentelor si produselor de higiena personala. Am imprumutat, am cumparat de la second hand sau mi le-am transformat ca sa traiesc fara una sau alta, si iata ce am invatat:

Deja exista prea multe lucruri in lume.

Vizitanad magazine de second hand, anunturi on-line si grupuri pe Facebook care se ocupa cu vanzarea si cumpararea de marfuri, am fost foarte surprinsa sa vad enorma cantitate de lucruri pe care noi, oamenii, le-am creat pana acum. Munti de haine, tone de mobila, farfurii, oale, un ocean aproape de neimaginat de fleacuri. Toate aceste lucruri sunt aruncate si, mai mult, sunt produse. Cred ca nu am nevoie de asa ceva.

Lumea cumpara compulsiv.

In timp ce cautam sa-mi satisfac necesitatile cu ajutorul articolelor de mana a doua, m-a impresionat cantitatea de lucruri noi intalnite in acele magazine. Lucruri care n-au fost folosite niciodata si care zaceau acolo inclusiv cu eticheta, pret si ambalaj original: de la lumanari cu diverse arome, la haine complet noi, umplandu-se de praf pe rafturile de la second hand. Asta mi-a demonstrat ca actiune in sine de a cumpara are putin de-a face cu nevoia de un obiect sau altul si chiar cu faptul ca ti l-ai fi dorit. Seamana mai mult cu o actiune compulsiva care trebuia realizata si nimic mai mult.

Se pune un stigmat irational impotriva a ceva folosit inaintea noastra.

Am obtinut o multime de raspunsuri interesante in legatura cu aspectul igienic al experimentului meu. Multi simt cumparand haine, mobila si alte lucruri de mana a doua ca e ceva murdar si chiar grosolan. Ce mentalitate ciudata! Aceleasi persoane ar fi fericite sa doneze ceea ce nu mai folosesc societatilor de caritate. Cred ca ceea ce este folosit e bun numai pentru saraci, dar nu si pentru ele.

Noi nu avem nevoie de marile supermarketuri, marile corporatii au nevoie de ele.

In timpul celor 200 de zile ale experimentului meu mi-am dat seama ca nu am nevoie sa ma duc la un mare magazin ca sa cumpar ceea ce imi trebuia. Sunt multe magazine mici in oraselul meu. Pravaliile de second hand si anunturile au fost suficiente pentru a-mi satisface majoritatea nevoilor.

Cand nimic nu e nou, nimic nu e scump.

Fara nicio indoiala, contul meu din banca s-a odihnit pe indelete in timpul acestor 200 de zile. Magazinele de mana a doua sunt mult mai economice: calitatea si utilitatea produselor sunt aceleasi.

Te simti mult mai bine platindu-i unei persoane decat platind unei corporatii.

Mai ales cand cumperi prin intermediul anunturilor. Am putut observa ca majoritatea celor care vind sunt oameni cinstiti si dispusi sa te ajute. Erau persoane normale care doreau sa recupereze o parte din bani,  vanzand produse aflate intr-o stare buna. M-am simtit foarte bine stiind ca banii pe care-i plateam vor fi folositi de cineva ca mine si nu de o corporatie fara chip.

In realitate nu am nevoie de majoritatea lucrurlor care sunt de vanzare.

Adevarul este ca exista lucruri pe care nu le poti gasi la second hand. Exista altele pe care daca le-ai cumpara de la second hand, n-ai fi practic.

Cand mi-am luat obligatia (luptand cu impulsurile mele cele mai puternice) sa nu le cumpar, am fost foarte surprinsa sa vad ca nimic nu s-a schimbat. Nici sanatatea mea, nici nivelul meu de fericire, nici armonia mea interioara. Mi-am dat seama ca majoritatea acestor lucruri sunt, pur si simplu, ceva “frumos”, dar in foarte putine situatii, ceva necesar.

Aceste 200 de zile n-au insemnat doar o experienta pe care m-am hotarat s-o am in domeniul vietii durabile si minimalismului. A fost o calatorie necesara si care mi-a schimbat viata.

Cand cineva moare, ai vrea “sa treci” peste asta si sa revii la normalitate. Cred ca sa nu fi invatat nimic din aceasta experienta, ar fi fost mai rau chiar decat moartea tatalui meu.

Sper sa permiti ca aceste cuvinte sa te schimbe si pe tine putin. Poate iti vei oferi oportunitatea sa intri intr-un magazin de second hand cu prima ocazie cand vei dori sa-ti cumperi haine sau sa-ti fixezi 10, 20, 30 sau 200 de zile in care sa nu cumperi nimic nou. Cel putin mi-ar placea sa fi putut schimba ceva din ceea ce gandesti, de obicei, in momentul in care vrei sa-ti cumperi ceva nou.

Sursa: Genial.guru